Nr 20 (44) / 16-31 octombrie 2010

Mai zâlele de trecură, cu steteam pă lângă un turburel şi un buture dă stearpă rătăcită lângă setcili Caşalotului (ăl mai prima braconer de baboi), mă tot cujetam la soarta noastră, ca ţărişoară dicătelea, că io nu’s ca alţii, mă emplic, fie şi la nevel telectual. Mie-mi pasă! Den soarta lu’ţărişoara, dădui în soarta bujetarilor, carele cu o litră mai puţini la leafă şi cu o litră la număr, ajunsără la juma’. A’că redusărăm la jumă’ tot în ce-i băgat bujetu’ şi statu’. În contecstu’ ista să nu te mânii că’ţ aduc aminte că statu’ suntem noi, dacă ie să ne luăm dupe un străluminat reje franţuz, carele aşa zicea, da’ la prima singular. Mă urmăreşti? Două litre, ie juma’! Şi uite că nu prea’i bine lu’Joiana. Săriră ăi dăn haripa majoretară şi dăi, şi ţâpă, că la noi nu ie sânje’n pics, că la câţi o mulsă nu ie nimerica s-o belească (să mă ierţi) şi să-i care chelea’n băţ, că batâr atâta merită săraca, că-i făcu pă toţi oameni. Bre! Acu’ mă ienervozai! Mă ştii! Io cu opoziţia’s dă când mă ştiu. Nu dupe mine, da’ dupe Chirchengartu’ şi Dom’Silviu (Brucan, odihnească-l Ăl dă Sus!), opoziţia ie ăia care ie’n minoritate dupe ilectorale. Suntem dupe ilectoralele dă as’ iarna? Suntem! Ie nea’Traian şi Dom’Iemi în minoritate? Ie, că mai cetim şi noi sondaje! De ce să nu mă ienervozez şi să ţiu cu iei? Dreptu’ meu dă democrat! Dacă nu io, cine? Le viu cu o mâna de ajutor, prin Mata!

Trage epistola mea pă inglezeşte, ori ce limbi ştie ăia dă la Féméí, mai altoieşte-o pă ici, pă colo şi trimite-o. Pune lângă şi neşte baboi măşcaţi dă la Caşalotu’, că nu crez că se uită ăia la ia, dacă-i neunsă. S’o’ntoarne la noi ca clauză dă împrumut, că numa’ aşa nu le-o mai cata nod în păpuri lu’Nea Traian şi Dom’Iemi şi i-o lăsa să să hodinească, că tare se ostenesc săracii cu drumurile de tre’ să le facă la tot momentu’! Gându’ mieu ie ca în statu’ nost, (că doară noi suntem statu’, cum ţ’am zâs!), totu’ să fie pă din două, cu repetir. Tre’ să săltăm chestia asta la nivel dă prinţip, că făr’de prinţipuri nimic nu se ecsisteză. Principiu’ lu’ juma’ den juma, în tot ce faci şi în toate cele ce mâne hlizi-se-vor la soare. Adică, mânânci pă jumate, faci (nu poc să zic vorba aia!), pă jumate. Meceherzu’i la glojdeală şi la privată. Prima dată ie pă jumătate dă cum fu, a doua oară ie pă jumatea lu’ jumatea de fu – asta-i repetiru’. Şi tot aşa până ajunge jumatea să hie, mică, mică, ca’ cât ierea flacăra dă la aragaz, odată. S-ar mai potrivi şi la altele, da’ nu-i moral să merji cu dindărătul gol! La haleală-i totu’! Dacă ieşi mai mult decât haleşti şi aplici principiu’ că a doua tre’ să hie la jumatea lu’ prima, devine că strânji în foale şi dacă ăstea’s pline, ieconomiseşti la coşu’ zilnic şi-ţi prisoseşte leafa dă bujetar. Auleo, uita-i, uita-mar…! Copârşeu’! Pă din două! Numai’ capacu’, să nu’ţ intre pământu’n ochi şi să te arză soarili! Doar pomenili să râmâie pe de’a’ntregu’, c’ar fi mare păcat să laşi în juma’ de blid, sarmaua pă jumate îmbucată. Ei ce zici? Io crez că până la Sân’Nicolae criza o să fie un vis urât! Enclusiv pintru ăia carele, nepatrioţi fiind, mai apucă să viseze pă de’a’ntregu’.

Gheorghe

Nr 18 (42) / 16-30 septembrie 2010

’Cearcă să supravieţuieşti mişto Şefu’! Cum stătu’ molanu dăn fiert şi-l trăgeam la damijon, mi’adusăi aminte dă on cuplărai dă la Paris, pă care l-am văzut la un tevereu. Molan Ruj îi zice şi ca’cum’cu Mădălina lu’ Proust îmi veni minte o chestie franţozeacă. Distilam samahoancă dăn grâu ţuicit, aşa că fu cam între ălea două Mării. Atunci când se urtică Musiú Sarcozi dă la minoritarii noşt’i şi-i ţâpă den geometrie. Acu’ mă ienervai (nu-i niciodată pre târziu!) şi-ţi iepistolai să se afle în Iuropa dă poziţia noastră car’v’a să zică. O fi fost iele proteste oficiale, da’ cre’ că poci să mă învârtoşez şi io. Părerea mea adicătelea! Bre Musiú Sarcozi, cum ai putut să ne descremenezi, vin io şi te întreb? Au uitaşi că suntem de aceeaşi geantă? Puţin respect! Că pă vremea când strămoşii lu’ matale, Asterişci şi Obelişici iereau în stadiu istoric dă culegători dă bureţi pintru supeu’ zilnic şi cotedean, ai noştrii, ăi mai ăi dentre traci, ierea dupe a doua diviziune a muncii, cultiva grâu cât statu’ dă machedon, creştea oiţă cu miţă dă aur, restructura poama şi zama ei, dăn cauză dă supraproducţie dă supraconsum, croşeta împăraţi la Râm şi “speria” tot, la Sud dă Danubiu. Bre, ascultă la mine, noi, rumânii avem misiunea istorică să fim puntea dă legătură între occident şi orient! Făr’ de noi (şi de paşapoartili noastre), ca’cum crezi c’or să ajungă în UE moldovenii, basarabenii, bucovinenii, rutenii, cazacii, lipovenii, găgăuzii, tiraspolenii, crâmlenii şi cum le-o mai zice? Ce, te băşicaşi că ne-am luat în serios misia dă punte? In loc să zici merçi că inventarăm, ó nivó sosial (inventica ie obectiv stratejic iuropean până, hă, hă, 2020!) şi pă persoană fizică, bacu’, puntea mobilă, pontmobilu’, treversieru’, feribotul, draubrigiu’, pontleviu’, faci niznai? Ce ai bre cu romii? Jitani, dacă nu înţelegi! Şi-au asumatără misia istorică dă legătură între E şi W dăn secolu’ unspce’ şi vii Mata, acu’, în douăşunu’ să le zici, pas, sictir, huo, la oase, napoi, nazat, dos, back, pă voi, pă mama voastră! In loc să le admirezi înaltul patriotism, de se sacrifică plecând aiurea numai’ să nu mai stee cu mâna întinsă (silvuple musiú!) la bujetu’ dă stat. Vru să verifice libera circulaţie a valorilor şi a persoanelor. Ce dacă şedea cu mâna întinsă? Nu te gândişi neam că-i on câştig ievolutiv dă zăce secoli, ori nu ştii lejea biolojică că foncţia crează organu’? Ce dacă ciordea tut azimut? Păi şutitu’ şi cerşitu’ ie meserii tradiţionale! Ori nu achiesezi la conservarea meseriilor tradiţionale den rural şi urban cum vrea UE. Ie rezon să le buldozăreşti sălaşele şi şatrili? Ie rezon să-i trimeţi la urmă, cu poteraşi în coadă, te intreb io? Ai grijă Musiú că cum ajung acasă, că cum îi băgăm în programe ieuropene dă educasion continiú (alt obectiv stratejic dăn UE) şi nici toţi sfinţii la on loc (catolici, ortodocşi şi musulmani), plus Ăl dă Sus, n’o să-i oprească să enventeze softu’ HOME CIORDELO XP. Atunci să vezi criză ieconomică. Rămâneţi goi ca napu’. Am zâs!

Gheorghe

Nr 17 (41) / 1-15 septembrie 2010

’Cearcă să supravieţuieşti Şefu’! Oricum!
Să nu dea Ăl dă Sus să te bântuie gânduri furădănite dă criză că auzi că te năpădeşte mai ales dacă ieşti foncţionar pă ombilicu’ târgului. Cică ioc compensatoare! Nu-ţi doresc, da’ de’o fi să te reducă, să contezi pă mine. Zic că dacă o hi şi-o hi, să faci ce făcui io. Lăsai mahalaua şi mă’nturnai la origini. Merge treaba! Aprovizionez dăn gro rural, privata dăn obor. Service agricol, ca’cum ar veni! Mi’am tras şi logo dă firmă, “it tradişănal ciordid product” (pintru ecspaţi, dacă şti ce ie!). În urban ioc oportunităţi dă afaceri, dacă nu astupi borte’n macadam. Ie hogeace meseriaşe, da’i ticsite cu piţbuli, başca că, de te simţeşte apropitaru’, te puşcă, cum puşcă zburătoru’, polenizatoru’. Acilea’n rural, c’o coajă de pâne, frate dă cruce scrie pă jigodie, plus că pă moşnegărăili dă apropitari, nice Negra nu-i trezeşte.

Cu ploili dă fură’n vară, p’in toate curţile ie dă muncă: dumade, crastraveţi, dovlecei, vinete, barabule, sfiocle, gogoşari, cornu’ caprii, morcovi, petrunjei, gogonici, ca să nu pui la socoată poama, harbujii, cantalupii, merili, perili şi prunili (an dă netimbrată, ascultă la mine!). Zburătăcite la crăpat de ziuă, puse cu rouă pă tarabă, se dă ca pânea caldă. Până’n prânzişor bate vântu’. Mai greu cu forţa dă muncă, vor şi spor dă risc, păsăroii dracului, Doamne, iartă-mă! Crescură pretenţiili, dă când crescu’ teveau’ la litră. Parcă-l plătesc la facturare! Vrui să-i angajez pă privată familială ori pă persoană fizică, să poci suptţine şi io bujetu’ cum ne cere Dom’Vatică, da’ nu vrea neam, ’ce să nu le stric contractu’ de-l are cu primarele pintru social, la ilectorale. Mai şi râde dă mine, că vrui să-i albesc, ’ce să-i las cum ie iei dă la măsa lor, pă gri, camuflaţi de-a gata, ca cum ar veni, pintru când s-o mai întâmplă să iasă apropitaru’ în crucea nopţii, să să…mă’nţelegi! Vreau să-ţi dau de-o mână de ajutor, acu’ cu criza, că şi alde mata…! Lasă urbanu’ şi vino cu mine’n rural, că aici ie temelia glojdelii, că dacă glojdeală nu ie… dă în falement firmele dă dospapir şi cu ce se mai şterge la gură unii dă pă la tevereuri? Cazarea’i moca, netimbrată, cât poci să bagi, că mai nou o fac din grâu d’ăs’ an, juma’ ţuicit, nu-l ia nici naiba, dă glojdit, dacă n-ai scârbă la baboi, Caşalotu’ ie cu noi (ăl mai brava braconer dă peşte). Trai neneacă!

Bun înţeles, trezitu-i la primu’ cântat al cocoşilor, recoltatu’ pân’ la răsărit, da’n’ai teamă, te dau pă mâna lu’ unu’ cu iarba fiarelor, nepot dă vară cu cuscra de’a doua a lu’Mama Omida. Pă urmă, program dă voie. Dupe siestă ne trajem pă alambic, la netimbrată. Leafa? În mână, den câştig (că lucrăm pă privată), fără teveau, ceaseu, bolae, penzie şi şomaj, asta ca să fim înţeleşi d’acu’. Spor dă zece, hai cinspce, pintru gobăile senescente speriate! Le dau la pachet cu morcovi tineri! Lasă bre şefu’ urbanu’, că ca să ieşim den criză ie nevoie de băgat osu’n rural! Că numai’ ruralu’ ne poate scăpa, dupe cum zice unii, carele, orişcât ie mai dăştepţi ca mine. Şi ca dom’ Iemil! D’un par examplu, Nea’Traian.

Gheorghe.

Nr 16 (40) / 16-31 august 2010

S’ai parte Şefu’!

Că dacă ai parte Mata’ am parte şi io! ’Ţ scriu că mă păli neşte idei când păzeam cazanu’ dă netimbrată, că-i dever mare la Loden Blitz! Acoperim şi noi cererea den piaţă, ca’ cum ar veni. Zic să vorbeşti cu cine-i ştii, că ştii, pintru empozite şi accize strânse pă persoană fi zică otorizată. Dă strâns dă la alte persoane fi zice otorizate, carele se înmulţiră de când cu forfecaru’. Ştiu io unu de avea o fi rmă pintru ouă dă ţăran. Sparse fi rma: pă mă-sa – PFA pintu cocoşi şi cocoşeală, pă nevastăsa – PFA pă puicuţe necocoşite încă, fi -su – PFA pă puici primipare, iel –PFA pă puici dă ciclu doi, şi tot aşa până la ciclu cinci – bâtu’, că-i famelie numeroasă! Merg la cine ştiu, că ştiu, doar îs poştar, le zic de empozit, dă acciz, de neplată de tevea, dă bujet’ bortelit ca şvaiţeru’, dă alea-alea, că am vorbili la mine, mai dihai ca Dom’Liiceanu. Ăla se înmoaie, scoate paraua şi io decartez la bujet. Ai să zici că asta face orice fi şcal! Zău?! Are iel vorbili meli? Ori unde ai văzut fi şcal să strângă pintru bujet? Acu’ dupe ce ie şi cu o litră mai puţâni? Auz? Vezi că nu ştii! Bre, nu zâsă toţi, femeiul, puterea,opoziţia, onegheurili, tonomatili, muţii, da’ toţi-toţi, că funcţionarii pe lângă că ie mulţi, ie nemeseriaşi şi maloneşti (auzii vorba asta de pe un tevereu privat, de la on tonomat, şi-mi plăcu’ ca on sărut franţozesc)? Păi dacă ierea maloneşti când fură toţi, cum să devie oneşti când fură puţini, întreb io? Soluţia? Aia de ţ’am zâs! Colectare fi şcală privată! Că privatu’ nu fură dă la iel să-l pici cu ceară. Ăl mult, dă la altu’, da’ zice profi t şi dacă plăteşte empozit ie negustor cinstit! Punct. Şi când n-o vrea, bag argumentu’. Cum care? Simplu’! Îmi dai o lejitimaţie dă presar la gazeta lu’mata. Scoţ lejitimaţia şi cum văz ăia cu cine are de-a face, cum bagă mâna la posnar, să nu zâc la gazetă dă căciulili, şepcili, pălăriili, fesurili şi băştile dă le are parcate sub muscă. Că nu se ecsistează bişniţman fără dă dipteră pă chelie! Esclus! Ca’cum făcu colegu’ Pârv cu primarele de-i fi n de Fin, de ierea să-l dee în gâţi pă Dom’DD, săracu’! Iau paraua şi depui la haznaua fi scului ca la trei litre că doar nu-s făcut în pălmi s’aştept să-mi returneze iei osteneala. Oricum ar hi să hie zic că tot ie mai mult decât colectează iei acu’. Dupe unii esperţi nice la jumătate! Creşte încasarea la bujet cu douăşcinci dă procenturi! Şepteşcinci cât depun, minus cincizeci ca’ cât încasează acu’, face douăşcinci. Ce nu-i de priceput? Rămâne o litră pintru osteneala mea şi lu’alde mata, că doar nu’s aşa dă harpagon să ţiu numai’ pintru mine. Ce zici de un cinci la sută din profi tu’ meu, că’ţ dai sama, o să fi e şi cheltuieli, başca că n-o costa lejitimaţia lu’ gazeta lu’ mata cât Codexul Carolingian semnat manu propria (hai să te văz!). Uitam! A mai geneală idee pintru reuşita afacerii ie să iei mata esclusivitate. Cum de unde? Dă la Dom’Iemil, ori de la Dom’Adrean, să baje iei vorbă la Dom’Iemil. Ar fi şi Dom’Vatică, da’ zice unii că’i pă ducă! Zic să-i spui şi lu’ Doamna Nuţi, că-i bine să ştie. Bun înţeles c’o să fi e şi parandărăt. Din partea lu’mata!

Gheorghe.

Nr 14 (38) / 16-31 iulie 2010

Cearcă să trăieşti Şefu’! Oricum! Io viu să-ţi mai spui de ce mă oftică ăia dă vrea să iemigreze den ţărişoara noastră carele, zisă on mare om, că grădina lu’Maica Domnului ie şi-i plină dă iertăciune la păcate omeneşti, ca maidanezii dă pureci, porcu’ dă rapăn şi mioara dă scaieţi. Păi unde mai găseşte iei înţelegere, când face ce face popa? Şi mai zice Iuropa că n’vem sâmţ dă toleranţă pintru minoritarii dă toate soiurili, neamurili şi năravele? Ruşine Iuropo! Da’ atunci când spune ce spune şi face ce face popa! Păi nu mai departe dă Nea Traian. ’Să dă ţepe fericitoare pintru propăşirea neamului. Şi ce? Făcu ce zisă? Se rugă dă sufl etu’ păcătosului şi’l lăsă pă Ăl de Sus în pâine, că doar nu ierea să-l bage în şomaje, cu lefi recompensatorii pă prafu’ ista! Başca că la iertăciune ie unic ofertant în piaţă!

Apropo! Doamne- Doamne ie foncţionar public dă stat? Da’ înjerii? Pui şi io întrebare, dă unde popii, carele ie slujile lui, ie. Grijeşte Şefu’ de’o sârmă lu’ Dom’Iemil să nu-i baje deconcertatu’n restructurare, că rămânem făr’de înjeri păzitori, spre bucuria lu’Ăl dă Gios carele abia aşteaptă forţă dă muncă pintru reconversie profesională. Degresai! Să ne’nturnăm la mialele noastre! Un’mai poci să strângi potmol dă averi dăn bişniţuri şi draga dă ANI dă acolo de unde’o fi , să-i dee c’o mână dă sare grunjoasă piste, să nu se împuţă?

Un’ s-a afl at să-ţi tragi scaun dă parlamentar, pă uninominal den lista dă partid, ca’ cum ar veni? Un’mai poa’ să ecsisteze ca ăl mai mare den iecsecutiv să fi e conseleat dă tac’su pă derectelea cu oauă, că crez că d’aici i se traje mărimea sfatului.Oaole are lecitină, uitaşi?Un’te saltă potera ca pe-o otreapă în crucea nopţii şi te slobozeşte dă fată mare la crăpatu’zorilor? Un’ poci să te tragi în faţă doar că ţ’ai zvântat budigăii la aceeaşi soare cu nepotu’ lu scaunu’ de-i frate cu arcu’ dă triumf? Ai? Un’ poci să ai tri slujbe, cu lefi dă lefi din bujet şi tu să şezi pă la mulenrujuri? Un’ poci, cruce dă bărbat în plină fl oare să te traji în penzie dă neputirinţi şi să-ţi baje statu’ jună pohtitoare pă post dă agiutor perzonal, supţinută dăn bujet? Un’ mai ie loc, pă faţa pământului în care să şază pă un tron la privata dă stat, tri şăfi deodat’, tăţi sloboziţi dă Sus? Un’ mai ie boieri dă boieri, cremă dă telectuali, slugi la slugă? Un’ mai agiunge potcovariu’ şăf la ceasornicărie şi vidanjoara’ boasă pă parfumerie? Mai văzuşi pă undeva scrof în copaci, rodind mărgăritare? Da’ talant drept nastur la prohap? Ai? Auz? Un’ mai moare criza mondeală dă Crăciun şi renaşte dă Paşte, în sâcu’ lu’ şefu’? Un’ie media esclusiv dă minoritari: roame împuţâte, găozari, păsărici, pomanagii, tonomaţi? Da’ asestaţi sociali să şază în palate, pă uliţi cu borduri suspendate de dădură’n boale tot neamu’ dă semiramide, cheopşi, apolodori şi gauzi? Da’ doftori dă te ierte dă părţile ruşinoase ori dă amigdale când tu te plânji de  trânji? Bre

Unde mai întâlneşte iei, ăia de vrea să iemigreze o aşa posibilitate dă bişniţ mai delicat şi profi tabil ca bişniţu’ cu pansele şi lalele. Ce dacă are parandărăt? Le numerează oarecine? Ai? Auz? UNDE? AICI ŞI NUMAI AICI! Mai am! Da’al’dat’! Gheorghe

Cearcă să trăieşti Şefu’! Oricum! Io viu să-ţi mai spui de ce mă oftică ăia dă vrea să iemigreze den ţărişoara noastră carele, zisă on mare om, că grădina lu’Maica Domnului ie şi-i plină dă iertăciune la păcate omeneşti, ca maidanezii dă pureci, porcu’ dă rapăn şi mioara dă scaieţi. Păi unde mai găseşte iei înţelegere, când face ce face popa? Şi mai zice Iuropa că n’vem sâmţ dă toleranţă pintru minoritarii dă toate soiurili, neamurili şi năravele? Ruşine Iuropo! Da’ atunci când spune ce spune şi face ce face popa! Păi nu mai departe dă Nea Traian. ’Să dă ţepe fericitoare pintru propăşirea neamului. Şi ce? Făcu ce zisă? Se rugă dă sufl etu’ păcătosului şi’l lăsă pă Ăl de Sus în pâine, că doar nu ierea să-l bage în şomaje, cu lefi recompensatorii pă prafu’ ista! Başca că la iertăciune ie unic ofertant în piaţă!

Apropo! Doamne- Doamne ie foncţionar public dă stat? Da’ înjerii? Pui şi io întrebare, dă unde popii, carele ie slujile lui, ie. Grijeşte Şefu’ de’o sârmă lu’ Dom’Iemil să nu-i baje deconcertatu’n restructurare, că rămânem făr’de înjeri păzitori, spre bucuria lu’Ăl dă Gios carele abia aşteaptă forţă dă muncă pintru reconversie profesională. Degresai! Să ne’nturnăm la mialele noastre! Un’mai poci să strângi potmol dă averi dăn bişniţuri şi draga dă ANI dă acolo de unde’o fi , să-i dee c’o mână dă sare grunjoasă piste, să nu se împuţă?

Un’ s-a afl at să-ţi tragi scaun dă parlamentar, pă uninominal den lista dă partid, ca’ cum ar veni? Un’mai poa’ să ecsisteze ca ăl mai mare den iecsecutiv să fi e conseleat dă tac’su pă derectelea cu oauă, că crez că d’aici i se traje mărimea sfatului.Oaole are lecitină, uitaşi?Un’te saltă potera ca pe-o otreapă în crucea nopţii şi te slobozeşte dă fată mare la crăpatu’zorilor? Un’ poci să te tragi în faţă doar că ţ’ai zvântat budigăii la aceeaşi soare cu nepotu’ lu scaunu’ de-i frate cu arcu’ dă triumf? Ai? Un’ poci să ai tri slujbe, cu lefi dă lefi din bujet şi tu să şezi pă la mulenrujuri? Un’ poci, cruce dă bărbat în plină fl oare să te traji în penzie dă neputirinţi şi să-ţi baje statu’ jună pohtitoare pă post dă agiutor perzonal, supţinută dăn bujet? Un’ mai ie loc, pă faţa pământului în care să şază pă un tron la privata dă stat, tri şăfi deodat’, tăţi sloboziţi dă Sus? Un’ mai ie boieri dă boieri, cremă dă telectuali, slugi la slugă? Un’ mai agiunge potcovariu’ şăf la ceasornicărie şi vidanjoara’ boasă pă parfumerie? Mai văzuşi pă undeva scrof în copaci, rodind mărgăritare? Da’ talant drept nastur la prohap? Ai? Auz? Un’ mai moare criza mondeală dă Crăciun şi renaşte dă Paşte, în sâcu’ lu’ şefu’? Un’ie media esclusiv dă minoritari: roame împuţâte, găozari, păsărici, pomanagii, tonomaţi? Da’ asestaţi sociali să şază în palate, pă uliţi cu borduri suspendate de dădură’n boale tot neamu’ dă semiramide, cheopşi, apolodori şi gauzi? Da’ doftori dă te ierte dă părţile ruşinoase ori dă amigdale când tu te plânji de trânji? Bre

Unde mai întâlneşte iei, ăia de vrea să iemigreze o aşa posibilitate dă bişniţ mai delicat şi profi tabil ca bişniţu’ cu pansele şi lalele. Ce dacă are parandărăt? Le numerează oarecine? Ai? Auz? UNDE? AICI ŞI NUMAI AICI! Mai am! Da’al’dat’! Gheorghe

Nr 13 (37) / 1-15 iulie 2010

’Cearcă să trăieşti Şefu’! Oricum! Ţ’am scris că mă ienervozai, rău di tăt! Şi mă ţine! Dă unde porni, te întrebi, că te ştiu scormonicios? ’Ţ spui! Dă la concurenţă. Dă la dom’Marius! Ăl cu gazetu’ naţional!  Auzi la iel întrebare pintru cititor: dă ce, oarecine, devine că şade pă ogradă naţională, ca muierea pă cămeşă şi cloţa pă cuibar? Ori dă ce, acelaşi, o taie piste zagraniţu’ cum se zicea pă vremea me? I-am scris să-i răspunz, cevelezat, IO, GHEORGHE, rumân lână’n lână şi foncţionar public, că’s poştar, dacă n-ai uitat. Şi nu mă publică. Aşă că’ţ dau lu’ mata, să fi purtătoru’ meu dă oftici. Un’să iemigrezi bre dom’Mariuse, că unde-i mai bine ca pă bătătura? Ţară frumoasă, blagoslovită dă Ăl dă Sus şi construită chirpic dă chirpic, dăn veac, că noi nu mai apucăm nici s-o spoim. Unde mai ai rostu’ tău legat cu funii dă mătasă dă capra vecinului? Unde poci să încingi o paranghelie în uliţă, or pă scara blocului, dăn joi în joi, cu bere, molan ruj, samahoncă şi netimbrată, ca să nu mai pui la socoată grătaru’ cu mici, pastrămi, saramuri, cefi şi ciocănele? Başca că-ţ sare vecinu’ cu antrenu’ moca, bob măşcat: Guţă, Salam, Puştiu, Jan, Copilu’ dă Aur, şi, cremdălacrem, Copilu’Minune. Ai răspuns? N-ai! Un’ poci să-ţi faci trusău univerzal numa’ den promoţiili dă ielectorale? Io, de’un parecsamplu’ am pintru a’Mică un şifoner plin dă gumari, teneşi, cizme, budigăi, furăuri, ismene, moltoane, zananale, geci, ştrampi, pături, brichete, castroane, platouri, găleţi, ţucale, chepeneaguri, ploiere, caiete, picse, dospapire şi mai câtelea, ca să nu’ţ mai spui dă făinuri, oloiuri, făinoase, zahăruri, biscuiţi, parizele, poloneji, oauă, carele, peresabile fi ind, le-am transformat biologic dă mult, că nu ţine. Un’te ia oneteu dăn ogradă să te plimbe pân’ la mare, cu ocoale p’in satili patriei, să vezi şi tu den cabinili dă vot ca’cât ie de gospodari primarii noştrii? Auz? Unde? Unde, bacşişu’, peşcheşu’, daru’, mita, ie recunoscute dă “drept” şi o dată ce-ai dat dreptu’ să nu mai te mai doară capul, că nu vorbim de moarte de om? Şi dacă vorbim, tot aia! Ai dat reptu’, ai dreptu’! Mortu-I vinovat! Unde poci să-ţi duci soacra la spital c’un furunc şi să pleci derect la cioclu’ să-i tocmeşti repauzarea, fără spăimi că s’a’nturna în trap săltat la fi ’sa? Unde, în dosu’ pardoşilor den dosu’ gardului, stă turme dă guzgani dă toate colorile, ca să nu descremenez monocolor? Unde, cu patru clase, în tri ani, îţi vâri în sivi, diploma dă bac, dă licenţă, dă masterat, dă doctorat (asta-i musai), başca să-ţi tragi de-o catedră universitară şi d’un scaun dă ministru’? Asta dacă nu eşti râmnitoriu la fotel academic. Unde, căprarii dă la apelu’ dă seară, trag aghioase dă colonei în schimbu’ doi şi se deşteaptă cu mundir dă general? Unde mai ie vieţaşii, fraţi dă cruce cu caralii şi cumetrii cu judecătorii şi atâta omenoşenie că pintru o zgaibă’n dos îi lasă cu trimestru’ lângă desuu muierii? Unde fi şcalu’, carele nici frate cu tac’tu, nici nepot dă vară de-a doua cu muierea nu-i, te iartă dă toate angaralele trecute, prezente şi viitoare, numai’ să juri că respectezi legea lu’Ohm – ieşti om cu mine,’s om cu tine? Auz? UNDE? AICI ŞI NUMAI AICI! Mai am!

Gheorghe

Nr 12 (36) / 16-30 iunie 2010

Mai trăieşti Şefu’? Ţ’am scris dă unde sunt doldora dă idei dă scos ţărişoara noastră den criza dă receziune. Recunosc! Mă enspiră Nea’Traian, carele, asontur, cu zice franţuzu’ fu ensperat dă Fond (ai grijă cum culeji!). Bre! Io crez că ăia de la Femei nu ie atât de bazaţi păi economie românească cum sunt io, aşa că, te rog pă alde Matale, carele, oriş’cât ai relaţii până la cele mai ’nante niveluri. Zic să baje de o lege carele ne scoaţă dăn criza dă recesiune. O să-i zicem Una den Patru, ca’cât ar fi douăşcinci la sută. Ce va să zică! Adică den toate cele ce sunt şi mâne mai pot să râză la soare, să sărim piste una. Cu ce ghişeft pintru bujet ai să întrebi? ’Ţ spui io, că văz ieşti opăcit rău şi bibilica a început să lucreze deja din una’n patru. Avantajuri? Potmol! Prima! Dă’n patru penzii, dăm tri. Socoata cu cinspce la sută pintru penzionari ie complecată, ţ’am spus io că eşti dă la Fond nu ie bazaţi pă tradiţia noastră traco-geto-dacică. Păi noi am enventat Mioriţa, nu regula dă trei simple! Revin la mioarele noastre! Pă termen scurt şi foarte scurt se reduce penzionarii ca’cu un meleon numa’ntr-o lună. Părerea mea. ’Ţ dai sama ce ieconomie? Başca că chestia asta se se comportează d’o maneră iecsponeţială. Nu ştii ce-i aia? Dăn ce, în mai mult ce! Te-am tăiat cu espertiza de-o am! Iestimez că, până în sectembre, când se’ntoarce Fondu’, se reduce purcoiu’ dă penzii cu piste douăjcinci pă sută, mai cu samă pă baza lu’ ăia dăn rural că iei ie fundamentu’ lu’ economia noastră ieminamante agricolă. Avantajuri? Grup! Să reduce recompensatili, că cin’ crezi mata că ie ăl mai mare consumator dă recompensate dacă nu penzionaru’? Şi dă la reducere dă recompensate devine o macsimizare dă reduceri dă penzionari. Adaugă şi aici o reţetă dăn patru. Se ajunje piste ecsponenţială. Socoate!
Empact (ei ce zici?) asupra lu’ mediu dă afaceri? Orezont dă aşteptare? Dupe mine tri, hai, patru luni. Să facem o socoată. Pă lună. On meleon dă la penzie, juma’ dă meleon dă la recompenzate. Mai adaugă un infract den patru, că tot ’să Nea’Traian că tre’ să se aplice la toţi iegal, că altufel prafu’ se aleje. Başca salvărili pintru rutiere, salvamarii, salvamonţii, pompierii, chirurgii, poticarii şi câte altele. Din patru, una sau unul. Ajungem la două meleoane? Ajungem! Pă lună. Ori tri-patru luni (iunie, iulie, august, hai sectembre), ie opt? Hai, şase! Imparte la douăşdoi, mulţeşte cu suta. Ie douăşapte şi…? Ie. Piste douăşcinci? Piste!
Adaugă că dacă dăn patru guri dă aer facem ieconomie dă una, ne-am scos naintea ielveţienilor. Cu ce folos? Păi nu mai ieliberăm codoi în atmosferă. Şi ce? Nimic nu ştii! Creşte cota dă codoi de-o putem vinde pă clădării dă ieuroi la ăia mai procopsiţi, care recspirează ca Recs al mieu când se încinge dă la căţaua vecinului. La iemigraţie tre’ să inversăm sistemu’. Adică la patru, dăm unu’ moca! Nu-i ia? S-o crezi Mata! Să zîcă mersâ! Le dăm dă ăia obişnuiţi cu sacrificiurile, nu mimoze cum are iei pă bătătură.
Uitam! Bre! Nu aplicăm lejea pintru serviciili dă pompe funebre. N-ar fi stratejic.’Ţ dai sama că s’ar reduce pomenili sub limita dă avarie şi noi ăştia care nu intrarăm în socoată, din ce ne-om duce zilele? Hai pa!
Gheorghe.

Nr 11 (35) / 1-15 iunie 2010

S’ai parte Şefu’! Dă sănătate, dă parale în coco, că ieuroii se duce de’a n’boulea odată cu sesiunea de primăvară carele’n elenă se dă. S’ai parte dă portofele măşcate, mână uşoară şi bucurii la drumuri! Şi dă carte! Că’cum’cea Ţa’Chiva. Îi mersă bine cu cartea. Începu’ c’o cărticică în Cruce, puse piste, una dă la Apaca şi ieşi’n penzie acu’enşpe cencenale cu dit’ai cărţoiu’ popesc la braţetă, să’i netezească hârtoapili drumului den urmă. Acu’i lumunăreasă şi slobozitoare dă putirinţi. ’Ţ’să’i dă ea că-i esemplu’ notoriu (le am cu radicalili!), dă ştiinţa iei dă carte şi dă partea ce avu’ cu ea. Kilometrii!  ’Ţ scriu să fii muţămitoru’ nost’, la Dom’Şforariu, pintru lejea dă ieducaţie d’o slobozi, ţine’l’ar să’l ţâie’n poală Sân’Spiru. Întîi şi întâi vreau să’i mulţămeşti pintru prinţipu’lu revelanţa, ieficianţa şi dăscentralizarea,  dă le băgă în baza fundamentului temeliei. Ascultă ici! Îi băgă pă gorobeţi în şcoală dă la şasă primăveri ca să ţâie cont dă dezvoltare lor telectuală şi profesională. Aşa ie dă bine crescuţi şi dă precocşi copii dă azi, că numai’ la noi ie io fro’ doăj dă crakerse, care ia pânea dă la gura muierilor, cu esperenţa de-o are în colocvialtimvorc şi nu’ş’ să fi ajuns la gemnaziu. Dă băieţi ce să zic! Nu trece zi lăsată fără să biznizească tetântet cu felurimi dă bişniţmani carele vine la conselere pintru uanveifudamentalafer. Îmi’să un nepot de vară dă a doua dupe bunica lu’cumnatu’, care-i cam trecut (să aivă fro şaişpe, da-i cât malu’) şi să reprofilă pă conseleat muieri dă afaceri pintru triveitraficafers. Bani păi el ca pă manelişti! Ce părere ai dă dezvoltarea personală pă linia afacerilor ce-o are şi dă iengleza de-o bungheşte? Al doilea prinţip e şi mai şi! Bagă pintru totdeauna profii acolo unde le ie locu’, să nu mai suferă săracii că câd cade zâua dă nume în vacanţa. Să priceapă că  tre’ să te întinzi cât îi prostirea şi să mobelezezi pintru ieducaţie toati resursili locali. Să nu primească numa’ dă la stat (dă un să scoţă Dom’Iemil săracu’?), că d’aia ne făcu franţujii la loc comanda cu silvupleul lor! Pintru mini ie clar! Ieducaţie tre’ să fie aidoma şi la fel cu resursele, ălea care ie pă plan local ca cum ar veni, că doar n-o să rup dă la gura lu’ muierea să marchez paraua pintru ieducaţia lu’ nu’ş ce zgâmboi den satu’ vecin, pă unde neam dă neamu’ meu (parte bărbătească bun înţeles!) nu-ş băgă picioru’. Başca să prinţipu’ ieficienţei nu-i una şi la fel cu prinţipu’ lu solidaritatea den uie, carele dă la săraci traje şi la bogaţi bagă, că se arenjează şi ei pintru cea lume, unde înmiit primi’vor. Ultimul prinţip ie ăl dă descentralizare şi otonomie locală pintru ieducaţie. Ie ăl mai marfă. Cum să ştie bagabontu’ ce-i mai bine pintru iel, când mai are coaja dă ò pă dorsală? Păi nu ie mai bine ca comunitatea (primarele, popa, fişcalu’ şi poştaru’, ca şarampoi dă societate) să vie să zică: ăsta’i dă bună dimineaţa, asta’i dă manglitor, şuţ, teşcar, robalău, pahonţ, găinar, giolar, julitor, pogonici, palmagiu, pălmar, cioran, bijboc, dupe cum ie felu’ neamului. Dă un să ştie foncţionaru’ den minister carele ie cererea lu’peaţa muncii pă plan local? Cel mai cel articol ie ăla dă ieducaţia permenentă, carele consoledează învăţatu’ pă tot parcursu vieţii, la loc dă muncă şi te face să strânji credite dă studii recunoscute în piaţa muncii a lu’ UIE. Săru’mâna Dom’Ministeru’. Păzea Ieuropa! Venim! Gheorghe.

Nr 10 (34) / 16-31 mai 2010

S’ai parte Şefu’! Că dacă alde matale carele eşti aşa omenos n-ai parte, cin’ să aivă? Văzuşi nea’Cătălin? N’avu parte! Nice iel, nice dom’Mircea! Şi-l traseră şi pă nea’Marean, carele şi iel ie omenos de nu se mai poate! Şi ce băieţi iereau! Ştiu dă la Loden! Cum care? Ăla dă la Lodenbiţ , că pă toţi îi ştie dă când organezează ilectorale şi dă când termenă fi’su manajamentu’ la Americană. Fi’mea mai are oleacă şi-l termină şi ia. Acu-i ocupată cu manajamentu’ afacerii dă la salonu’ dă masajat tailandez de-l are. Îl făcu! Ţ’am zâs că-l face cu a lu’ Zomoală, primarele. Başca că-i la o descentrată, dă când depotatu’ o puse acolo’şa, să să mai menajeze dă serviciu’ de-l are la cabenet. Munceşte sărăcuţa! La greu! La privată cu depotaţii şi senatorii, că toţi o cată să-i masajeze, la cabenet, un’ tre’ să grijească şi de depotat şi dă consilierii lui şi la descentrată un’ are on derector dă la ăilanţi, carele nu vrea să se dee din scaun, de-i siluită să şază în poala lui. Când să se mai prezanteze la icsamene? N-ar fi dă paraua pintru icsaminator, da’ n-are vreme sărărcuţa, că trage în program prelungit. Doamne fereşte dă mai rău, că văzuşi că ie unele care dă stres dă muncă, dă colţu’. Pintru asta ţ-am scris. Vreau să-mi ajut copilu’! Zic că cum ajunge fi’mea cu deploma dă manajement americanesc pă părete, mă bag s-o ajut, de-un piar (ştiu ce-i!), un’ să ne trajem de-o activitate dă lobi pă firma dă masajat. Oficial, că cum faci o neoficială, cum te dă în gâţi ăia dă la adene ori ani. ’Ceam să te consultez pă alde Matale carele pă toate le ştii, ca presar ce te afli şi mi-i da şi mie on sfat, ca cum şi ca ce să fac lobi, ca să nu se enterpreteze dă trafic dă enfluenţă şi dă dare dă dar! ’Ţi trag şi lu’alde matale parte, că nimic nu-i moca! ’Ceam să mă acsez pă un lobi, ca’ cum ie entervenţiile. Prinsăşi nuanţa! Ca’ cum ie, nu cum ie! Să mă ecsplichez. Privata lu’ fi’mea îi dă feţe suptţiri. ’Ceam s’o facem lână’n lână. A’cătelea s-o monotorizăm pă camere. Se bagă şi Zmoală, tot ’cea că muiere’sa pune botu’ la câştig prisoselnic (de, mai tânără cu fro şasă cincinale!). Acu’ pă moment zic să investim în camere dă ălea meseriaşe, pitite’n ţucale (să mă ierţi), duşe, picse, scrumiere, lucstre, veioaze, ălea, ălea, că am şi io oleacă de esperenţă, dă când lucram cu «N&O», pă vremea lu’ Dusu’. Cu un leptoc şi o hoţoaică la net punem pă iuţăvi, clipe, una şi una, bob măşcat. Ochii care nu se văz, zăreşte, ca logo dă firmă. Cât să se întrevază, fără să se vază. Cât pintru on divorţ dă a veche, o mândreţe dă…pintru a nouă, on “jacuzi” pintru ilectorale, o amendă pintru chirăleală dăn culpă şi (dă ce nu?), o iertare dă păcate trase’n ţiplă adenistă, nu ie unu’ să n’aivă nevoe. Să dee cu cataroiu ăl de zice că nu! Io zic c’o merge! La potmolu’ dă depotaţi, senatori, conseleeri dă miniştrii ospiciali, ex şi dă jurnă, membri în age, deplomaţi şi nalţi foncţionari publici, rumâni şi iuropeni, nu se ecsistează să nu foncţioneze. Vreau să-l văz io pă ăla carele nu decartează, batâr de-un duster, pintru on filmuleţ cu adversaru’ politic relaxat dă bodigada den dotarea sîpîpî, ori când s’o vedea cu asestenta privată la şedinţă dă bodibilding stil hai’fan’fân. Ce zici? Te bagi?
Gheorghe.

Nr 6 (30) / 16-31 martie 2010

Mulţam Dom’Şef de grijea lu’alde Mata la grijili de le am dă când mă făcui landouner (apropitar) cum îmi zâsă on scoţian dă la naşional geografic dă-l ţinui la mine pă potol, netimbrată şi aghioase. Plăti cinstit, ieuroi şi mă şi trenă cum să fac bac polenta vit egs, ham end ciz (on fel dă mămăligă friptă, cu ochiuri, costiţă şi brânză mucegăită, fir’ar la iei acolo!).’Cea să-mi deşchiz on bişniţ de penzine, pintru turizmuri peizane, că’cea iel c’o să ne năpădească ienglejii, beljienii, olandejii şi alţi fraţi din uie, când o să vază pă filmele lui că cât îs dă fragezi, simpatici şi comunicativi gorobeţii dăn comunitatea noastră.Mi-e bine bre, să nu-l mânii pă Ăl dă Sus! Cu paj’de pogoane pă care aştepţ ieuroii din uie, că aplicai, cu primarele cu care-s uite aşa, dă când cu pupăturili la şefa opoziţiei (’ţ dai sama că poci să-l las şi fără os dă ros şi fără ciorbă caldă), cu văru Mufă care să inverzăşte de câte ori plec la oraş cu papucu’ lu’Aspersor. Nu poci să-l las singur (cre’că’ţ dai sama)cu transpoartele dă netimbrată, icre, ştiuci, şalăi, somni şi crapi măşcaţi de se sinucidează în carmacele lu’ Rechinu’ (ăl mai brava braconer din uie). Primarele (de’i zâce pă polecră Zmoală, dă unde şedea mă-sa’n ogradă numa’n furău, când fu grea şi-l prinse soarele) îmi propuse să mă transferez dă la poştia den mahala, poştar la poştia den comună. ’Cea iel că decât poştaş la oraş mai bine prim-poştaş în cătunaş. Cujetai ce cujetai (mi se mai întâmplă), găsi că’i corect şi mă transferai, lăsându-l p’ăl Mic, poştar pă mahala. Şefu’ dă la poştie, fu bucuros dă propunerea cu care să duse Zmoală la iel. ’Cea că, uite, la iel în enstetuţie să consolodează prima denastie profesională românească veretabelă (îi de’a lu’Dom Cornel). Acu’ mie’mi ierea den greu în mai greu, că nu mai sunt tânăr şi se umplu mahalaua dă viloace cu doamne de şăd pă acasă şi carele mai are de’o nevoie la enstalaţie, dă mutat on fotel, dă împins una, alta, că are livinguri să’ntorci tiru’. Nu moca bun înţeles, da’ ostenitor foarte pintru alde mine, carele nici p’acasă nu prea mai puneam umăru’ (vorba vine) la mutat. Başca că Ăl Mic (doar îl ştii, acu’i cruce dă bărbat) nu stă pă gânduri când tre’o mână de ajutor la aşa neşte finţe delicate cum ie cocoanele. Mârăi ce mărâi a’ Mică a lu’Aspesor (de se ţâne cu Ăl’Mic), da’i închise tac’su gura cu vreo două dosuri dă pălmi, că doar nu ierea săracu’ băiet să refuze slujbă de slujbă şi nici nu se toceşte la tinereţe. Bre! Aci’i marfă! Ca la două săptâmâni frec menta. Semnez condica, pup laba lu’ Domna Deregintă, că-s băiat dă oraş şi tira acasă să procesez produse agricole, că ce s-ar face Loden’Bliţu’ fără netimbrată. Se’nvârtoşă oleacă Zmoală, vroia parte pintru primărie, da’ când îi trimisăi pă semeseu filmuleţul cu contrarea opoziţiei la hogeacu’ dă la gârlă se muie şi luă apă’n gură. Alte două săptâmâni duc penziile la agricultori. Îmi pui costumu’ dă poştar (condiţia lu’Zmoală, promesiune ilectorală, de!), chipiu’ cu gornă şi o iau dăn casă’n casă, tăgârţând tolba’ dă toval. Poci să-le duc penziile şi în poznaru’ dă ceas la cât dă mari îs (dă la on leuţ, la macsim trizăci) da’n ce să car daru’. Că ie darnici! Crez că de un’ nu pot să’ţ dea dreptu’n sunători. Aşa că bagă câte o gobaie, şuncă, cârnaţi, caltaboşi, ouă, telemele, o smântână, on chişleag, on borcan dă murături ori povidlă, barabule, ceapă, usturoi, morcovi, făsui, ce găseşte şi iei p’in beciuri ori aplecate. Carele cu ce are, că are toţi, aşa cum zâsă pă dreptate şi cu înţelepciune Dom’Iemil arunci când zâsă că ajutoarili dă sărăcie tre’ să mergă mai cu samă spre ăia dă la oraş (ţâne’l’ar să’l ţâie, numa’n poală Ăl dă Sus, că mare Solomon mai ie!). Nu moare ţăranii dă foame şi dă sete, cum moare p’in mahalăli! Nu-i atinse şi nici nu crez c’o să-i atingă criza. N-are treabă decât cu recompensatili, că la iei nu se mai ajunge! Da’ nici se sinucidează ca babili den bloace când zice iele că nu mai poate cu penzia, boalele şi viaţa. Eştia, ţăranii ca cum ar veni, trag cu rachiu, cu vin fiert, cu moare, cu ventuze, cu lipitori, gaz cu balegă şi dacă’i ia Neagra, aste ie! Atât le-a fost aţa, zice! Io mă cam spetesc, da’ nu poci să refuz, că-i jicnesc. Bre, iasă bine! On papuc cu vârf duc la târg, pă lună lăsată! Găsi o iecologică, ia cu toptanu’ şi cu sunătoru’ jos, ’ce că cu cât ie mai prăfuite, mucegăite, putregăite şi ofelite, cu atât ie mai autentice. Imi dete şi o hârtie dă achezetor dă iecologice şi tradeţionale, să n-am vorbe nici io, nici Aspersor (cuscru’ ca cum ar veni!) cu gaborii dă pă naţională. Se mută aci şi a’Mea, să ne facă dă mâncare. A’Mică îşi dăşchise cu a lu’Zmoală o privată dă masajat în partaim şi avură nevoie dă recamielu’ nost. Socotind încasărili pă primu’ trimestru (orişcât suntem în criză ieconomic şi financiară) cre’ că de Paştele Blajinilor o să aivă să-şi deşchiză firmă dă firmă, undeva p’in centru, cu pagină pă net, dedicată, ca cum ar veni specială, pintru depotaţi, senatori, miniştrii, înalţi foncţinari şi băgători dă seamă de la uie, carele de unde nu-s la căşile lor (că’s în slujba naţiei şi a Europei) dau banii grup să fie uşuraţi dă ostenelili cârmuirii. Mulţămesc dă grije şi s-auzim dă bine!.

Gheorghe

Nr 5 (29) / 1-15 martie 2010

Săr’mâna Dom’Şef! Ţ’scris să ţ’ spui că mi-am mutat reşedinţa! A’cătelea m’am tras la rădăcină, la rural. Nu mai merge în mahala, clienţii mei, penzionarii, să răreşte, carele la braţetă cu Neagra, carele la copii, că de când cu reconstrucţia statului dă dreapta, ajunseră eştia dă stânga cu apa’n gâţi. Aşa le trebe dacă nu votară cu NeaTraian, da’ situaţia ie obectivă şi de unde la o penzie îmi ieşea de-o litră şi-un duhan pă zi, acu’ doar de-mi iasă de-un ţoi la săptămână. Recesiune ce mai! Cum ziceam, dupe fro’ două luni dă “speriat” la privata dă pescărie m’am aşezat pă cujetat şi dupe ce socoti avantajurili, ajunsăi la concluzia că dacă mă mut aci, am dă câştigat. Şi cum io că când ie vorba dă câştig (cu munca-i mai ostenitor) nu ma dau deoparte dă la nimic, zâs şi făcut. Păi să-ţ’ spui dă avantajuri. Devine că cum m’am mutat, cum devenii…(cum îi zâce, bre?)…farmăr (mai cetim şi noi !). Şi nu orice fel! Farmăr dă uie carele e ăl mai ăl de se află pă faţa lu’Pământu’ (cu pî mare, dă la planetă). Cu ălea douăj dă pogoane a lu’Ăl Bătrân’, şase dă la muiere (le-am strâmutat de la Moldova, în prima lejislaţie a lu’ NeaNelu) şi şase de la a lu’ Aspersor (care’i vara de’a doua, a lu’ ţa’Floarea, soră dă păcăleală a lu’tata) pă care mi le dete pintru o datorie istorică dă alimentară de-o avea tac’su la soru’mea a’mare (fie iertată şi ia şi fi’sa, că se prăpădiră p’in strănătăţuri), devine că am o fermă dă paj’pa dă pogoane. A’că douăj două dă hectaruri după socoata premarelui (a lu’Lumânare, ăl dă să grijea dă biserică, pă vremea lu’Dusu’, antecomunist cum ai veni). Ori, cum îi zice pă ieurostat dit’ai esploataţia dă piste cin’zăci dă UDE (nu-ş ce-i, da’ dupe cum sună, ie dă bine, că se aude an cu vipie). Pune şi ograda dă on pogon, acareturi, alea, alea, se strânge. Dacă am aşa o esploataţie devine că poci să abcesez fondurili iuropene pă mici fermieri şi hălea de suptsestenţă (io li-s tartoru’!). Pune şi ajutoarili dă la statu lu’ DomIemil. Cum statu’ ie ai noştrii, nu văz să aivă la din contra să-mi dee ce mi se cuvine pintru atâta potmol dă landscape (peisaj bre, nu face niznai!). Peiesagi că ăl Bătrân le lăsă de pârloagă (îl luai şi pă iel cu mine să puie deştu’ pă actili de tre’ pintru ajutoare). Cum ce ajutoare? Ălea la suprafaţă! Paj’două de pogoane, ’ţ dai sama! Hooo! Nu te spăimi, că nu-l lucru. Vorbi cu văru’ Mufă, dă’i şăf la asoceaţe (on fel dă comparativă) în care tolomacii paşte vita şi iel linje smântâna. Bun înţeles că le lasă zăru’, că-i salon, nu-i ca tac’su, ăl de fu bregader la ceapeu’ şi-i zicea lumea Gămanu’ (halea brânza den sacoşele muierilor cu tot cu Scânteia, de ierea învălită)! Îi povesti oarece de le ştia numa iel dă iel, aşa că când văzu că le ştiu şi io, cu mărunţuşuri ca cum ar veni, îmi zâsă de-un bişniţ (afacere pă americăneşte). Mă scriu de farmăr la ăştia dă la judeţ, carele’s cu comunitarele şi să-mi iau paraua ca apropitar, iel îl esploateză şi-şi ia paraua ca arendator, că şi ăştia are vocaţie (nu’ş ce-i asta, da’ sună mişto!) pintru parale moca dă la uniune şi dă la Dom’Iemil. Îmi zâse ceva dă o ieroare dă determenare pă satelit (on fel de sputnik, da fară javră), ca la cinci procenturi, carele să iartă, că pământu’ nu-i americă pintru ismene (să mă ierţi!) că şi la ălea le mai greşeşti măsura (ori te taie, ori te strânge pă un’ţi greu!). Ca cum ar veni, să iau şi io, să ia şi iel, că intră în ieroarea dă măsurare.’Cea că la o esploataţie mare nu să vede, iar dă controlat pă tarla, aia dă vine de la judeţ (o danseoză’n penzie), îi bârligată (vorbă proastă, da’ aşa zâse iel!) cu profu’ dă ingleză dă la noi den sat. Cum Mufă-l ştie pă bărba’su, aia merge şipcă. Mie-mi clipi ceva în scufiţă, că nu-s blond-blond şi cum muierea lui (de-a doua cum ar veni) ie colegă de masajament la depotatu’ lu’a’Mică, îmi umplu pătulu’ cu cotolani ca pă mână, îmi băgă şi vreo doi scrofi traşi în fum başca o poiată de gobăi, numa’ să nu-i spui io lu’ aia ce ştiu. Şi ştiu! Dă asta ţ’am scris. Acu’că ştii cum stă setoaţia, zic să bagi Mata pe un’ştii de on proect european pă creşterea lu’ valoarea adăugată la produsu’ agricol şi punem de-o modernizare la cazanu lu Loden (îi la mine la moşie). Oameni ne facem şi io şi alde matale. Zic să bagi în proiect şi de-o maşinărie dă tras timbre, să putem desface la carfururi, selgrouri şi cauflande, că ai drac’, nu pune botu’ la netimbrată. Acu’ dacă mă mai gândesc oleacă poa’ deşchidem şi o tarabă în ograda den mahala, că nu se existează să nu-mi dee primarele patalama dă producător pă persoană fizică când o afla că’s colaborator la gazetă, başca că-l gini la hogeacu’ dăn baltă pupăndu-se (vorba vine), cu şefa dă la opoziţie, carele’i un fel dă nepoată de vară de-a doua. Bagă şi on dosar dă netimbrată tradiţională dăn gorgoaze, pe de doi cu pufoiacă, pintru la vară, când s-o termena cucuruzu’. Partea lu’mata pintru proecte să fie dă 10 procenturi pintru primu’an de producţie, că nu ştii niciodată cum falemetează media dă tonomate, Doamne apără! Bagă gaz şi talpă.

Gheorghe

Nr 4 (28) / 16-28 februarie 2010

Scăpaşi bre şefu’?
Cum de ce? De scrofească! Io scăpa-i nu-mi fie dă deochi! Mă vapcinai ca boerii başca zama ucrainească de sfioclă (samahoncă, cinj de focuri), usturoi bulgăresc măşcat şi neşte slană ardelenească trasă în borş şi prăvălită’n paprikă ungurească. Prisoselnice! Că mare fu frica! Luai măsurili să previu toate rădăcinili halogene (auzi vorba la on telectual şi-mi plăcu) a lu’ virusu’. Nu te râde şi băgă dă samă, mai ales că şi doftoru’ nost’ dă famelie ierea să dee colţu’. Iel, taman iel, cum mă vezi şi cum te văz, de se lăuda că, dupe ştiinţa lui (fi’i’ar ştiinţa!) , vapcinu’ de-l făcură ai noştrii nu-i, taman pă taman, că de un’ să aivă ai noştrii scrofi pintru vapcin (cre’ că de unde ne zâsă Preşu’ că emportăm op’j la sută den scofii crăpelniţei naţionale). Aşa că când veni la despensar a lu’ Groştei (a’ dă face masajerie dă hodorogii din Italia), luă o mândreţe dă gripă, dă zici ce-i aia. Venisă la on control dă obşte şi dupe ce o controlă piste tăt, o convinse de’o vapcină. Doar că iel, bag samă că dă la contactu’ pă cale bucală, se umplu’ dă chichiriţă. Dădu pisti el un guturai, o durere dă ciolane şi una de devlă, de stau şi mă întreb ce drac’ l-o fi durut în scăfârlia aia a lui, că, dupe cum fu anamneza satului (te-am tăiat cu câte le ştiu!), ierea meleoane dă motive să să’nţăpe şi iel cu clădăraie dă vapcinuri, nu să’nţăpe numai la iea. Acu’, momental, auz că-i teafăr. Da’ să-i lăsăm pă doftorii dă nu să vapcinară, că dacă ie să vază loc cu verdeaţă, pră limbă lor se’nscrie în peisaj. Nu d’asta ţ’am epistolat. Bre, am nevoie dă alde Matale, carele m-ai făcut viaipi. Uite despre cum stă calimera. Văzui pă sticlă că guvernu’ asta nou, a lu’ Nea’Traian şi Dom’Iemil, ie’n criză cu conseleeri privaţi. N-are! şi cată pă ici, pă colo, doar, doar, găseşte. Ui’ la Dom’Vatică! Conseleeri dă conseleeri, carele de carele mai privaţi, ca’ cum ar fi tizu’ şi Dom’Dan. Nu poci să zic că nu ie privaţi, mai ales că Dom’Dan are şi on sereleu pă enstetuţie publică. şezui şi mă gândi (mi se mai întâmplă). Mă introispectai (’ţ-am zis că le am cu radicalele) la otobiografie şi mă concluzai că poci să fac faţă, ca la on coseler dă Ministru, chiar dă Prim-Ministru. Dacă mă mai screm oleacă la neuron poc să zic că’s dă folos şi lu’Nea’Traian. Să socotim. Origine sănătoasă? Ie! Dă la ţară! Cu icsfailuri sănătoase, başca sănătatea dă la ăl dă Sus. şi io şi taica, dă dă Neagra faliment cu alde noi! Pă agricultură şi rurală naţionlă nu se ecsistează să nu ştiu. La agriculturi ieuropene mai ceva ca mine nu găseşti să caţi cu lupa, dupe docomentarea de am făcut-o cu toţi profii dă fură la lamuiuri, potrocale, căpşuni, şparangheli, pataturi şi câte ălea. Cu tradiţionalili ce să mai…? Păi netimbrata lu’Loden nu io o …! şi din pufoică dacă-i musai! şcolit! Douăs’pce clasuri. La ieducaţie, pă partea dă distanţă! Că mai bazat ca mine, carele dă patru ori făcui fiecare clasă dă seral, cine-i? Armata? Făcută! Căprar! Ce-i puţân lucru? Mai ales pintre ăştia care or uitat că armata o dată te face bărbat, nu de două ori! Păi unde crezi c’am învăţat să fac sectoare şi să nu m’aplec dupe sopon, decât dacă-i musai? Bagă şi la Apărare! Insurat? Insurat, cu cinci muieri pă bătătură! A Mea, Mă’sa, A’Mare, A’Mică şi A’Mică a lu’Aspersor, care se ţine cu ăl Mic. A’Mare veni mai devreme, ca la şase luni şi tri saptamâni şi două zâle (socotite dă la nuntă), de zise mama că-i păcăleala. O frăgezi olecă! Başca p’A’Mea şi pă Mă’sa, să ştie cu toatelea cine e capu’, da’ copilu’ ce vină avea? Veni la mine în ogradă? Veni! Başca că am esperenţă cu A’Mică de’l masajează lână’n lână p’on parlamentar. Ca mâne o s’o vezi la Brucseles, c’o are topmodelă de politică pă Ieba. Deci, pă partea dă puradei, puradele, famelie, muieri horopsite şi gorobeţi sloboziţi v-am ras pă toţi cu câtelea mă pricep. Munca şi famelia, başca asestenţa socială! Meserii dă fabrică pă vremea lu’Dusu? Avem! şi ce fabrică? O sută d’ăstea de acu’ încape numa’n vestear, să nu pui la socoteală şi halele. şi ce meserii! Împacheteat fum, şoroafe, turnătorie (pă bune, nu un’ ţi se’ncreţi lu’Mata neuronu’!). Ieconomie, mici, mijlocii şi mediu dă afaceri scrie pă mine. Să-l conseleez pă Nea’Adrean, că numa’ den borduri nu văz nu să scoaţă patria den criza. Ieconomică, bun înţeles. Lucru la poştie? Lucru! Poc să lucrez pă partea dă enformaţie? Poc! Adaogă partaimul avanlaletră dă la «&». Sie & Serei! Supercalificare! Doftor! şi la cultură sunt bazat. Păi nu mă publici alde Matale ca’cum aş hi Balzac? Ce alta să mă recomandeze? Vâră Mata pă toatelea pă draftu’ (de asta ce mai zâci?) ieuropean dă câvâ şi bagă’l unde crezi că am espertiză dă espertiză. Facem pă din 2 tot ce pică! Parol! La partea dă curs, nu crez să avem abces, că tre’ să împărţăsc la mai mulţi (partid, prim-ministru, ministru, supt-ministru, asestente, alea, alea). Da’ nu te griji, fac io să râmâie ceva, că n’o fi împărţeala tanda pă manda! Gheorghe.
PS. Bre, m-ar arenja şi de un conseleer privat la Cona’Nuţi, da’ mai bine nu! ştiu şi dă ce nu, da’ nu spui! Tot io!
Gheorghe

Nr 9 / 1-15 mai 2009

Hristos a înviat Dom’Şef!
Acu’crez că eşti supărat, că devine de n-am mai epistolat! Te rog de’un pardon, da’cum iereai ocupat, când cu integrarea, când cu gazeturili, când cu uninominalu de mai an, am zâs să nu’ţ fac necazuri. Acu io mă aflu în ostenelili pintru ielectorale de la ue! Cum ce osteneli? Pă ce lume trăieşti? Trag la Loden, în dos la Lodenbliţ pe lângă cazan (cetecist cum ar deveni, că utecist fui!), să strângem batâr treij de vedre de netimbrată, că se făcu, al naibii, agent ilectoral pintru a’ mică. ’Ce că nu se existează să nu se aleagă, şi n-o hi aşa câinos Dom’Traian să nu se miluiască dupe, de ăi de-i făcură fata topmodelă de Lucsemburg.
Bre, uite de ce-ţi scrisăi: bagă şi matale vorbe pă ţavă şi află dacă dom’ Jiji se pregăteşte pintru campanie ca mai an, că tare mi-e mie că-i umblară la osânză, de-l sloboziră. Cum afli, cum bagi de-o emailată, că pi molecular te coastă, să nu dai în pagubă Doamne fereşte! Nu mi-e mie di făina, oloi, macaturi, lighene, căldări ori zahar că eştia ţine, da’ dacă o băga mizel, petreuşi ori cum zicea unu’, peşte di ălă adurmit (ie ieuropene nu se cade să bagi baboi!), cu carne roză ca pardonu’ dă copchil, mă bagă în pagubă, de unde mi se duse conjelatoru de la fram şi tre’ să-l schimb. Bre! N-a hi moca! Ţâu şi pintru alde Matale că te văzui io, ajunsăşi cam sighinaş!
La mine nu mai iasă nimicuţa de când cu deneaul ăsta de-i stânge şi pe fluieraşi! Intră frica’n moşnegărăie. Başca că, de unde-i lăsă fără colaborări nu mai lasă de-un cinci, nu ca al’dat, când lăsau polu’. Vin şi te întreb! De ce nu se gândi, Dom’Iemil şi la poştari (că poştar îs, ştii matale!)? Ba, auzi că numa’ de pe la sfântu’ Vasile ne-o ridica lefile la alde ăştia de suntem foncţionari publici! Drept îi?
Bre!’Ţ scriu de unde vreau să te rog ceva, că nu poci să stau dă lemn-Tănase, taman când ie mai la greu cu criza şi cu bugetu’! Dăunăzi îmi pică sub ochi vorbili lu’ Dom’Mugur, când vru’ să ne spuie de ce pică leul! Că cauzili dă la criză ie casili şi potolu’. A’că dă ce mâncăm, dă ce creşte preţu’! Păi dacă-i p’aşa, să ia bre Guvernu’ o măsură, acolo! Zic de-o urgentă, ce mare mecherez (că tot dădu urgenţe şi pintru prafu’ dupe dobă!). Ori p’in Penal că tot umblă la iel! Bre! Să nu mai fie legiuit să cumpărăm haleală dă dulce, eştia cu salar la juma’, ori la mic(suntem bre din ăştia, dupe o socoată, batâr trei părţi din oca!)! Că ce mare scofală să postim oleacă, dacă-i spre binele lu’ ţărişoara noastră? Ce zici? Io am făcut aşa de-un calcul şi mi-o ieşit că de unde nu băgăm la jgheab, nice cheltuieli pintru ieşire nu facem, că şi dospapirul se scumpi de groza lumii! Uita-i! Să bage-n Constituţie ca tot baştanu’, obligat-forţat, să dee pomeni de dulce, la zi dă post şi păcatu’ nost’ să hie, că Doamne-Doamne ne-o ierta, că mult am suferit. Şi neapărat p’in Constituţie, că ie cremenale p’in Penal. Văzuşi cum îl luară pe dom’Jiji de pomana de o făcu cu ăi de-i speriară maibacu. De ce pomană? Păi ce, ierea să-i cânte la caralii şi să-i ţie la mititica pă paralili noastre? Nu-şi făcu pomană de bujetu’ dă stat? Îşi făcu! Şi uite cât pătimi, săracu’! (Să n-o bagi pă aia cu drumu’ lung că mă supăr!). Aşa că numai p’in Constituţie, că Curtea Constituţională la o adică îi mai tare decât urmaşu lu’Hristos de-i infailibil (Te-am tăiat cu câte devine că le ştiu?)
Acu’ dacă s-a face ce ţ-am zâs, n’a mai hi cerere, devine că rămâne oferta pă tarabă (jnapanii naibii) şi scadi preţu’ glojdelii. Dupe mine numa’ hambaragii ie de vină, că cere preţuri să le cari cu sacoşa. Şi mai ie şi milogi, bre dom’şef! Una, două, cere lu’ dom’Iemil, să sară cu ajutoarili! Să nu le dea! Nimicuţa! Cică cere acu’ şi de la ue! Da’ce ie iei, bre, eştia din Europa? Sânu’lu’Avraam, să aivă carne, lapte, miere, ouă, peşte, pită, başca lână, ca capra lu’Nea Nicu?
Acu’ să n-ai de-o teamă că dăm colţu’! Păi nu vine alegeri! Şi dacă bagi de-o vorbă la Dom’Traian, că eşti bazat, ne-o băga şi ceva referenduri la Preşedenţie! Dacă’s o dată pă lună, ne scoatem şi nice imprumuturi de la bangherii n’o mai lua! Că nu ne lasă Dom’Jiji, Dom’Cornel, Dom’Mircea, Dom’Călin, Dom’Crin ori Dom’ Dan, la cât îl iubeşte!
’Ţ mai scriu şi de un gând mai de ruşine de-l am! Da’ ţi-l spui, că nu-i civic să-l ţiu! De-o acciză pă vânturi ce zici? Cre’ că numa’ şi numa’ cu iea ne-am scoate din criză, başca că am strânge parali pintru dascăli şi foncţionari! Matale ştii că cum scapă omu’n otavă, cum se fâsâie mai abitir şi s-o strânge cevaşilea, să nu ne ţie pă uscat până la Bobotează, pă noi, ăştia profesioniştii, că mare secetă s-arată!
Pintru scrisoarea asta nu’ţ cer nimicuţa. A mică se băgă de asestentă la un dependent de Parlament şi cre’că’n campania de ue o face suplimentare şi dă noapte şi nu se ecsistează să nu vie cu oarece sporuri acas’!
Gheorghe