Editorial
Alba, neagra cu agricultura
Jocul cu agricultura şi cu agricultorii nu aduce bunăstare nici ţării şi nici fermierilor. După cum prevesteam, răbdarea producătorilor a ajuns la limită.
Lipsa finanţării din agricultura autohtonă nu poate duce decât la creşterea nemulţumirilor fermierilor. În loc să se găsească soluţii de sprijin pentru fermieri, guvernaţii parcă fac tot posibilul pentru a amâna şi mai mult legislaţia care ar fi trebuit până acum să fie aprobată.
E o ceaţă totală în privinţa notificărilor care trebuiau să reglementeze finanţarea agriculturii până în 2013. Că de ce se va întâmpla după, până în 2020 cu Politica Agricolă Comună, tare mi-e teamă că vom fi iar spectatori.
Cât priveşte motorina, singura pentru care gândul şi-a dat mâna cu fapta, se aşteaptă rezultatul analizei comisiei europene. Că va fi peste două săptămâni sau peste două luni, cert este că vine oricum prea târziu. Dar, cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată.
Pierdută este însă speranţa pentru recuperarea pagubelor suferite în urma calamităţilor de anul trecut. În lipsa unei legislaţii care ar fi trebuit să permită finanţarea, sau cum se spune mai nou, „trebuia bugetat” slabe speranţe sau bătălia este din start pierdută. Păi cine trebuia să bugeteze, să plătească. Pe fermieri nu-i iartă nimeni dacă nu-şi plătesc datoriile către stat.
La capitolul restanţe, onor ministerul agriculturii stă bine. Încă vreo 400 de milioane de lei mai trebuie daţi fermierilor. Şi poate că aceştia şi-ar fi făcut datoria dacă celălalt minister, al finanţelor, ar fi avut bani. Oricum, cel mai uşor pentru unii, ca şi pentru ceilalţi este ca să arunce pisica de la unul la altul. Unii n-au bani, alţii n-au acte.
Recentele proteste ale membrilor Agrostar şi Fnpar parcă a mai dat un imbold oficialilor.
Toţi fac declaraţii care sper să se materializeze cât mai repede în conturile agricultorilor.
Fermierii nu au cerut şi nu cer altceva decât drepturi egale cu ale celorlalţi fermieri europeni. Şi ce-i rău în asta?
Nu mai faceţi, domnilor guvernanţi, calcule privind sumele acordate acestora. Rezultatul, oricum aţi face, este de cel puţin două-trei ori mai mic decât în alte ţări UE. Competitivitatea produselor agricole româneşti pe piaţa comunitară, în atari condiţii, este inexistentă.
Trebuie bani la buget? Rezolvaţi piaţa neagră a cerealelor şi legumelor şi cel puţin 2 miliarde de euro sunt asiguraţi în visteria statului. Dar întreb şi eu ca orice cetăţean al acestei ţări, „Cine a avut şi mai are încă interesul pentru ca piaţa neagră să fie încă activă”? Vedeţi că e sezonul când încep să se înfiinţeze firmele de „negoţ” cu cereale. Sunt albe sau negre?
Convorbiri cu ştreangul de gât
Redacţia: D-le Dr. ing. Dimitrie Muscă, vă este teamă de ceva?
Dr. ing. Dimitrie Muscă: De Dumnezeu!
Redacţia: Alţii nici de Dumnezeu nu au oarece respect şi mă refer la pământul ţării, cel pe care ni l-a hărăzit Cel de Sus!
Dr. ing. Dimitrie Muscă: Din nefericire, este un mare adevăr, Cei care conduc agricultura de sus în jos şi invers păcătuiesc zi de zi şi cu vorba şi cu fapta şi cu gândul.
Redacţia: Tot supărat pe ei?
Dr. ing. Dimitrie Muscă: Foarte supărat. Să vă mai spun ceva, creştineşte nu este bine să te bucuri de răul altuia, sigur nici eu nu mă bucur, dar zic că nu este rău să le scadă 25% din venituri, mai ales şefilor, că poate aşa îşi aduc aminte de MĂRIA-SA, ŢĂRANUL ROMÂN. N-au bani, dar ţin în funcţie câte doi directori, unul specialist, altul politruc. Iată de ce merge treaba prost şi chiar mai prost.
Redacţia: Şi pe vremea cealaltă se spunea că erau “cinci cu mapa, doi cu sapa” şi de aceea a pierit comunismul! Am inventat, totuşi, capitalismul şi nu oricare, CAPITALISMUL SĂLBATIC.
Dr. ing. Dimitrie Muscă: Am inventat pe Dracu, am reinventat prostia la nivel naţional amestecând, ca într-un ghiveci călugăresc, politicul cu economicul şi rezultatul se vede şi-l trăiesc milioane de români.
Redacţia: Da, dar D-vs vă merge bine!
Dr. ing. Dimitrie Muscă: E şi normal, pentru că noi, aici la Curtici, la Olari investim în fiecare an.
Redacţia: Cea mai recentă investiţie?
Dr. ing. Dimitrie Muscă: În vaci pentru carne!
Redacţia: ?!…
Dr. ing. Dimitrie Muscă: De ce vă miraţi? Am studiat, timp îndelungat, piaţa şi sunt convins că vom avea profit. Vom vinde carne în stare proaspătă sau în preparate.
Redacţia: Pun şi eu o condiţie, ca la magazine să stea scris că LA NOI SALAMUL SE FACE NUMAI DIN CARNE.
Dr. ing. Dimitrie Muscă: Îmi place ideea şi o s-o experimentez.
Redacţia: Şi pentru că la ora când avem această convorbire vă pregătiţi pentru un eveniment deosebit, botezul celei de-a doua nepoate, vă urez să crească mare, sănătoasă şi deşteaptă şi la… botezul viitorului nepot.
Dr. ing. Dimitrie Muscă: Mulţumesc, iar pentru ultima urare, nu mă amestec în treburile feciorului meu şi ale nurorii!
Cronica unui prost cu studii superioare
Bunul simţ mă îndeamnă să mă abţin, să nu zic vorbe urâte, dar viaţa pe care o trăiesc eu, şi ca mine alte milioane de români, mă face să turbez. Da, da şi prostu’ turbează! Şi atunci zic SĂ VĂ FIE RUŞINE!!! Cui?… vouă care vă uitaţi la agricultură cu curu’ (cuvântul se afla în DEX). Faceţi legi şi nu ştiţi de ce le faceţi, mă refer la nemaipomenita Ordonanţă de urgenţă prin care doreaţi ca dada Veta cu mărar şi pătrunjel să rotunjească bugetul “scumpei” noastre ţărişoare. Pe marii samsari de cereale nu-i vedeţi, nici măcar cu lupa, că de, ei sunt buni cotizanţi. În pieţele orăşeneşti vând numai lichele, care au ACTE plătite cu bani grei pe la primăriile rurale. Primarii?!… se acoperă după degetul legalităţii şi uite aşa, de când lumea şi pământul, “o mână spală pe alta şi amândouă bugetul ţării”. N-aveţi bani, pentru că nu investiţi, numai şi numai dacă iese şpaga. Pământul, în foarte mare parte, rămâne nelucrat şi apoi puneţi în gura unor oameni cinstiţi că pasă-mi-te nu vor să lucre. O mare jignire, o mare nedreptate. De ce nu este lucrat pământul?
1. Nu au cu ce. Toată agoniseala ţăranilor colectivişti aţi vândut-o pe nimic.
2. Pentru cine să producă ţăranul, când piaţa este invadată de otrăvurile altora. Nu vă ascundeţi după degetul comerţului liber comunitar. Produsele la care mă refer vin din Orientul Mijlociu şi sunt de o calitate îndoielnică, dar ieftine pentru samsari (de fapt, criminali, pentru că produsele aduse de ei le mănâncă şi copiii).
Vă aduc aminte, iarăşi şi iarăşi, că avem posibilitatea de a folosi bani de la UE pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dar degeaba staţi prost cu toate componentele ORL. Să nu uit, a început sezonul ploilor torenţiale cu grindină şi furtuni. Ce credeţi că face MADR? Nimic! A căzut grindina în judeţul Prahova, o zonă cu mari suprafeţe pomicole şi viticole, dar şi cu o mare staţie antigrindină. Vă închipuiţi că a funcţionat? Nu! Motivul? Lipsa muniţiei necesare. La toamnă vom da, ATENŢIE, tot copiilor, mărul promis şi ăla otrăvit adus din alte ţări. Creăm locuri de muncă pentru alţii şi la noi DEZVOLTĂM MULTILATERAL ŞOMAJUL. Cam atât pentru ediţia prezentă. Şi totuşi, domnilor politicieni, CE AVEŢI CU ŢĂRANUL ROMÂN? Cine întreabă??? Ca de obicei, cel care are curaj să se semneze:
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
În vârful peniţei
De astă dată n-am chef de glumă! Dar absolut deloc! Pentru că ce vreau să vă spun este cât se poate de serios. După unele statistici, toate demne de crezare, făcute de specialişti de primă mână şi nu la comanda – interesată – a unui grup de interese, cum – vai! – Se mai întâmplă şi pe la noi şi pe aiurea, România a ajuns pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte îmbolnăvirile de TBC, adică tuberculoză. Tristă performanţă, blamabilă pentru o stare de lucruri care s-a agravat de la un an la altul. Pentru că această boală – datorată, desigur, şi bacilului Koch – este, neîndoielnic, o boală a malnutriţiei, mai neaoş spus, a foamei prelungite şi a mizeriei. Şi cum să nu se ajungă aici când se recunoaşte oficial că cca 10 milioane – da, aţi reţinut bine – 10 milioane de concetăţeni de-ai noştri trăiesc mult sub pragul limită a sărăciei. Dacă până şi fasolea uscată, până mai ieri hrana amărâtului, a ajuns să fie un lux – şi la 60 de mii de lei, în bani vechi, kilogramul, cât se cere şi se dă în piaţă, chiar este un lux – înseamnă că situaţia a scăpat, evident, de sub control.
Spun acum o banalitate: ca să trăiască, omul trebuie să mai şi mănânce. Şi dacă, cu toţii eram mai mult decât indignaţi, până prin 89, de aşa zisa alimentaţie raţională şi detestam aşa numitele circuri ale foamei, ce să mai zicem acum, când de ale gurii se găsesc cu prisosinţă, dar aproape o jumătate din populaţia ţării înghite în sec şi se satură doar privind marfa expusă în galantare. Că de cumpărat, nu le dă mâna şi nu le permite buzunarul. Fie că e criză, fie că nu. Iată de ce trebuie să se facă urgent ceva în acest sens, pentru a se combate foamea ce ameninţă să devină endemică, cronică, ori cum vreţi să îi ziceţi, în această ţară care are unul dintre cele mai fertile terenuri arabile din Europa, situându-ne pe locul imediat următor după Franţa.
Şi ar mai fi ceva, printre multele măsuri ce se impun a fi luate pentru a contracara teribilul flagel numit tuberculoză, cu victime majoritare în mediul rural. Ce anume am în vedere? Prevenirea şi depistarea cât mai timpurie a bolii. Cândva existau cunoscutele în vreme, caravane MRF, adică micro-radio-otografie. Am lucrat, imediat după liceu, pe una din acestea şi ştiu ce vorbesc: mergeam prin sate şi nu rămânea locuitor care să nu fie trecut prin filtrul acestui examen. Ba, îmi amintesc, nici şatrele cu ţigani nomazi nu scăpau – mai de voie, mai de nevoie, de acest test obligatoriu pentru sănătatea lor. Numai astfel, repetând periodic operaţia, se pot depista, din vreme, cazurile ce necesită intervenţia de urgenţă a medicului, tratamentul adecvat şi, eventual, spitalizarea ori internarea în sanatorii. Câte or mai fi existând. Pentru că cel din pantelimonul Bucureştilor – şi nu este un caz singular – a fost transformat de un întreprinzător, cu acordul autorităţilor, desigur, în locantă de lux. Halal să le fie! Şi ruşine!!
Scrisoarea lu’ Gheorghe
S’ai parte Şefu’! Că dacă alde matale carele eşti aşa omenos n-ai parte, cin’ să aivă? Văzuşi nea’Cătălin? N’avu parte! Nice iel, nice dom’Mircea! Şi-l traseră şi pă nea’Marean, carele şi iel ie omenos de nu se mai poate! Şi ce băieţi iereau! Ştiu dă la Loden! Cum care? Ăla dă la Lodenbiţ , că pă toţi îi ştie dă când organezează ilectorale şi dă când termenă fi’su manajamentu’ la Americană. Fi’mea mai are oleacă şi-l termină şi ia. Acu-i ocupată cu manajamentu’ afacerii dă la salonu’ dă masajat tailandez de-l are. Îl făcu! Ţ’am zâs că-l face cu a lu’ Zomoală, primarele. Başca că-i la o descentrată, dă când depotatu’ o puse acolo’şa, să să mai menajeze dă serviciu’ de-l are la cabenet. Munceşte sărăcuţa! La greu! La privată cu depotaţii şi senatorii, că toţi o cată să-i masajeze, la cabenet, un’ tre’ să grijească şi de depotat şi dă consilierii lui şi la descentrată un’ are on derector dă la ăilanţi, carele nu vrea să se dee din scaun, de-i siluită să şază în poala lui. Când să se mai prezanteze la icsamene? N-ar fi dă paraua pintru icsaminator, da’ n-are vreme sărărcuţa, că trage în program prelungit. Doamne fereşte dă mai rău, că văzuşi că ie unele care dă stres dă muncă, dă colţu’. Pintru asta ţ-am scris. Vreau să-mi ajut copilu’! Zic că cum ajunge fi’mea cu deploma dă manajement americanesc pă părete, mă bag s-o ajut, de-un piar (ştiu ce-i!), un’ să ne trajem de-o activitate dă lobi pă firma dă masajat. Oficial, că cum faci o neoficială, cum te dă în gâţi ăia dă la adene ori ani. ’Ceam să te consultez pă alde Matale carele pă toate le ştii, ca presar ce te afli şi mi-i da şi mie on sfat, ca cum şi ca ce să fac lobi, ca să nu se enterpreteze dă trafic dă enfluenţă şi dă dare dă dar! ’Ţi trag şi lu’alde matale parte, că nimic nu-i moca! ’Ceam să mă acsez pă un lobi, ca’ cum ie entervenţiile. Prinsăşi nuanţa! Ca’ cum ie, nu cum ie! Să mă ecsplichez. Privata lu’ fi’mea îi dă feţe suptţiri. ’Ceam s’o facem lână’n lână. A’cătelea s-o monotorizăm pă camere. Se bagă şi Zmoală, tot ’cea că muiere’sa pune botu’ la câştig prisoselnic (de, mai tânără cu fro şasă cincinale!). Acu’ pă moment zic să investim în camere dă ălea meseriaşe, pitite’n ţucale (să mă ierţi), duşe, picse, scrumiere, lucstre, veioaze, ălea, ălea, că am şi io oleacă de esperenţă, dă când lucram cu «N&O», pă vremea lu’ Dusu’. Cu un leptoc şi o hoţoaică la net punem pă iuţăvi, clipe, una şi una, bob măşcat. Ochii care nu se văz, zăreşte, ca logo dă firmă. Cât să se întrevază, fără să se vază. Cât pintru on divorţ dă a veche, o mândreţe dă…pintru a nouă, on “jacuzi” pintru ilectorale, o amendă pintru chirăleală dăn culpă şi (dă ce nu?), o iertare dă păcate trase’n ţiplă adenistă, nu ie unu’ să n’aivă nevoe. Să dee cu cataroiu ăl de zice că nu! Io zic c’o merge! La potmolu’ dă depotaţi, senatori, conseleeri dă miniştrii ospiciali, ex şi dă jurnă, membri în age, deplomaţi şi nalţi foncţionari publici, rumâni şi iuropeni, nu se ecsistează să nu foncţioneze. Vreau să-l văz io pă ăla carele nu decartează, batâr de-un duster, pintru on filmuleţ cu adversaru’ politic relaxat dă bodigada den dotarea sîpîpî, ori când s’o vedea cu asestenta privată la şedinţă dă bodibilding stil hai’fan’fân. Ce zici? Te bagi?
