Proteste de toamnă
Text: Roman Ştefănescu
În loc să-şi vadă de campania de toamnă de însămânţări sau de recolta de floarea-soarelui şi porumb, producătorii agricoli sunt nevoiţi să iasă în stradă pentru a-şi obţine drepturile. Drepturi pe care ar fi trebuit să le primească fără întâlniri, discuţii şi negocieri interminabile. După 8 luni de rezultate sterile, când singurul răspuns primit a fost cel că „nu se poate”, în loc de „să căutăm împreună soluţii”, tot domnul ministru îşi arată nedumerirea că anumite organizaţii nu mai vor să stea la aceeaşi masă. Nu aş numi-o a dialogului atâta vreme cât toate propunerile venite din partea reprezentanţilor agricultorilor s-au lovit de răspunsul negativ al celor care sunt puşi la conducerea ministerului să dea soluţii pentru producătorii agricoli. Menirea lor, poate nu o cunosc, este de a fi în slujba fermierilor români şi nu împotriva lor.
Odată cu anunţul că în toată luna septembrie vor avea loc manifestări de protest faţă de lipsa de soluţii a conducerii Ministerului Agriculturii, aceştia au şi lansat zvonul ingerinţelor politice în acţiunile preconizate a se desfăşura încă din data de 2 ale lunii. Nimic nou, am putea spune. O încercare disperată de a opri acţiunile agricultorilor prin întâlnirea cu câteva organizaţii de profil.
Cele câteva măsuri luate în mare grabă, nu rezolvă problemele grave cu care se confruntă, în această perioadă de criză, producătorii agricoli români. Marea lor majoritate, bunăstarea şi recenta subvenţionare a dobânzii la creditele pentru producţie, sunt hotărâri care nu au încă norme, iar aplicarea lor se va face cu mare întârziere sau chiar de la anul. Nimeni nu ştie cum ar trebui aplicate şi până la urmă cine ar avea acces la susţinere financiară pentru respectarea lor. Vestita „ motorină” se ia cu întârziere sau chiar deloc pentru că agricultorii nu au ştiut ce acte le trebuie. Plata directă pe suprafaţă se doreşte a se limita doar la contribuţia europeană, în timp ce PNDC-ul la taurine, ovine şi caprine există propunerea de a fi doar de 30% din cât ar fi trebuit să se acorde anul acesta. Chiar şi aşa, măsurile posibile a fi luate pentru anul 2010 şi acceptate de U.E. ar fi trebuit scrise şi notificate, cele obligatorii, nu toate.
Nimic nu s-a mişcat în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii agricultorilor români pe piaţa intracomunitară şi în afara ei, nimic privind acordarea ajutoarelor de stat, nimic pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii, nimic n-am auzit de realizarea de spaţii de depozitare a produselor agricole („Primul siloz” să fie nu doar cu numele), nimic nu s-a făcut pentru sectorul de legume-fructe sau piscicol, pentru producţia autohtonă de tractoare şi maşini agricole sau pentru a obţine mai uşor credite şi a putea atrage în acest fel fondurile europene pentru investiţii în agricultură.
De ce ne mirăm că agricultorii şi sindicatele ies în stradă, atâta vreme cât cererilor lor au rămas fără răspuns? Acţiunile din această lună nu sunt decât o formă de a atrage atenţia asupra situaţiei îngrijorătoare în care agricultura României a fost adusă prin lipsa de politici de susţinere a ei. Când toate ţările au luat măsuri de ajutor a agricultorilor din ţările lor, noi am considerat că agricultura nu contribuie cu un anume procent în PIB şi nu merită fonduri. Oare, mâncarea şi implicit siguranţa alimentară a românului se măsoară tot în procente din PIB?Citeşte mai multe editoriale
