Nr 20 (44) / 16-31 octombrie 2010

Zilele trecute am văzut la TVR, cum a definit un ţăran unirea din agricultură asemănând-o cu o nuntă de câini. Dură, foarte dură comparaţia. Adică, nu mai e căţeaua, nu mai sunt nici câinii. E frumos? În prezent, pământul lucrat aparţine în majoritate marilor societăţi agricole, ceea ce nu înseamnă că e mult. Mult este pământul nelucrat, pământul naţional pârloaga. Mai avem şi pământ vândut celor aduşi de vânt, dar cu teschereaua plină. Pământul acesta – repet, vândut – dă roade, dar nu pentru români. Ce strâng, ia calea exportului, iar noi mâncăm „chimicale orientale”.
Revin şi zic, aşa că prostu, că s-a ales prafu din ştiinţa noastră agricolă, ajutată fiind, cu mult sârg de politicienii noştri nepricepuţi, considerarea mea, de prost cu studii superioare, vine din istorie şi am mai spus-o, la cârma acestui minister blestemat, aproape toţi politicienii (că specialişti au fost puţini) n-au rezistat mai mult de doi ani. Nu mă credeţi? Uitaţi-vă pe placa de la intrarea principală a Ministerului Agriculturii. Şi dacă tot este vorba de plăci comemorative, vă mai sugerez să citiţi pe cea din holul mare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Siseşti” şi veţi vedea altă gogomănie politică – citez din memorie „ÎNTÂIUL AGRICULTOR AL ROMÂNIEI REGELE CAROL AL II- LEA”. Şi în acea vreme eram aşa-zişii GRÂNARI AI EUROPEI. Da, exportăm tot, iar ţăranii mâncau mămăligă şi mureau de pelagră. Răul şi în prezent a fost făcut din lăcomie şi prostie cu „restituirea în totalitate”, ce a contat că după război s-au făcut împroprietăriri celor care au luptat pe front??? Nimic!!! Stai că dăm că ţara este bogată. Cum dracu să nu fie bogată, că de peste două mii de ani se fură şi încă mai este ce.
Domnilor politicieni, uitaţi-vă peste gard la vecinii noştri din Ungaria şi întrebaţi-vă de ce ei nu şi-au vândut pământul agricol??? Şi dacă tot vorbim de Ungaria, iată că îşi promovează vinul lor în România, iar noi şi mă refer la marii producători, stăm cu mâinile încrucişate sau precum corbul cu caşcavalul în cioc sau că ardeleanul al cărui câine i-a furat slana şi n-o s-o mănânce cu brişca de la stăpân.
Am început cu Unirea… Satele sunt pustiite, tinerii s-au dus spre apus să-şi caute un rost, pământul a rămas şi rămâne nelucrat. Care pământ??? Eu aici scriu despre pământul României, că baci Gheorghe ori dada Veta îşi iau pe lumea cealaltă din pământ doar cât încape coşciugul, restul rămâne românului. Spuneţi că românul nu vrea să muncească, Da, hai să fiu de acord. Dar tot românul spune că peştele de la cap se împute. Dacă aşa-zişii DOMNI POLITICIENI ar munci o lecuţă cu neuronii ar găsi soluţii pentru ca pământul romanilor să rodească şi să aducă bani. Dumnealor, însă, umblă după tunuri, din agricultură nu ies milioanele imediat. Aşa e că nu vă place să munciţi, domnilor politicieni? Cine întreabă?… ca de obicei, cel ce semnează:

… UN PROST CU STUDII SUPERIOARE