Noile tractoare STEYR seria 9000 Multi -Trac

Firma STEYR-Austria din grupul CNH se situează pe primele locuri între marii competitori de pe piaţa tractoarelor agricole, forestiere şi comunale. Notorietatea şi reputaţia firmei sunt bine cunoscute pe piaţa occidentală prin calitatea şi inovaţiile tehnice îndelung testate înainte de lansarea noilor produse.

Noua gamă de tractoare STEYR seria 9000 Mulţi Trac, multifuncţionale – cu variante pentru fermele de culturi de câmp şi variante pentru fermele de producerea furajelor verzi – prin cele trei modele 9085 MT (63,5KW/86 CP), 9095 MT (68,5 KW/93CP) şi 9105MT (74,5KW/102CP) sunt echipate cu transmisii „semi power shift“ şi inversor „power shuttle“. Aceste tractoare foarte moderne, cu un design şi confort superior, asigură o excelentă vizibilitate şi manevrabilitate.

Motoarele care echipează aceste tractoare sunt tip turbo şi intercooler, în 4 cilindri, cilindreea 4397 cmc, turaţia nominală 2300 rot/min, cu un consum redus de carburant (225g/KWh), cu intervalul de schimb ulei mărit la 500 ore funcţionare şi norme de poluare TIER III. Răcirea motorului este realizată cu 2 circuite şi are eficienţă maximă chiar şi în condiţii climatice extreme. Ventilatorul tip Eco-fan având posibilitatea schimbării unghiului palelor asigură o eficienţă maximă a răcirii, implicit reducerea consumului de combustibil. Prin schimbarea sensului de rotaţie, curentul de aer curaţă automat radiatorul de răcire. Sistemul de monitorizare a motorului asigură oprirea automată a acestuia în cazul apariţiei unor avarii grave (de exemplu supraîncălzire).

Ambreajul este de tip umed multidisc permiţând schimbarea vitezelor fără apăsarea pedalei de ambreaj.

Transmisia este actionată prin levier Multicontroler power shift & power shuttle cu cuplaje tip discuri multiple umede („multiple wet disc“) comandate electro-hidraulic. Astfel, se pot obţine 16 viteze înainte şi 8 înapoi, iar viteza maximă la deplasare este de 40 km/h. Ungerea angrenajelor transmisiei este asigurată cu ulei sub presiune. Blocarea diferenţialului se face prin comanda electrohidraulică. Puntea faţă este motoare, cu sistem de blocare a diferenţialului faţă.

Instalaţia hidraulică este de tip cu centru deschis (cu debit fix) cu supape pentru compensarea presiunii, pompa cu roţi dinţate, model dual cu debit 50+50 l/min sau triplă cu debit 50+35+50 l/min şi presiunea 175 Bar. Comanda hidraulicii se poate face cu EHR sau ELR (electrohidraulic control system). Capacitatea maximă de ridicare este 4.900 kg şi se pot monta până la 5 prize hidraulice pentru acţionarea cilindrilor cu simplu său dublu efect.

Priza de putere spate asigură 4 game de turaţii: 430, 540 750 şi 1000 rot/min. Antrenarea prizei de putere se face electrohidraulic sau mecanic (cu pornire lentă), iar axul prizei de putere este de 1 3/8” cu 6 caneluri.

Frâna de serviciu este de tip umed multidisc (4 buc), autoreglabilă cu acţionare hidraulică. Opţional, tractoarele pot fi echipate cu instalaţie de frânare pneumatică. Şi frânele roţilor faţă sunt de tip umed (2 buc.), acţionate de asemenea hidraulic.

Cabina este cu încălzire (ventilator cu 3 viteze) şi aer condiţionat (opţional montată în acoperişul cabinei), instalaţia de lumini cu până la 10 faruri integrate în caroserie şi cabină, uşi şi geamuri laterale cu deschidere largă, trapă tavan, oglinzi exterioare telescopic (opţional cu reglaj şi încălzire electrică), coloana volanului reglabilă, scaun standard&deluxe, cu nivel scăzut de zgomot (76 dBa) şi scaun pasager standard&deluxe.

Tehnologiile de ultimă generaţie, finisajele, performanţele tehnice şi consumul redus de carburant al tractoarelor STEYR seria 9000MT fac ca aceste modele să fie deosebit de atractive şi pe piaţa României.

www.newhollandromania.ro

Text: Nicolae Mocanu – Director Vânzări, NHR Agropartners – Filiala Cluj

Managementul culturii de rapiţă până la intrarea în iarnă

Abordarea unui sistem corect de întreţinere a culturii de rapiţă în toamnă este esenţială pentru a avea premisele unui comportament conform cu potenţialul genetic al varietăţilor de rapiţă.
De ce este foarte importantă această perioadă pentru rapiţă?
- Pentru că obiectivul nostru este ca rapiţa să treacă peste iarnă cu pierderi minime!

Majoritatea varietăţilor de rapiţă sunt prezentate ca având o toleranţă ridicată la temperaturile scăzute din iarnă, însă acest lucru este interpretat greşit de unii fermieri. Toleranţa ridicată la ger, din punct de vedere genetic, se referă la situaţia în care planta de rapiţă intră în iarnă sănătoasă, călită, cu coletul deja format şi pivotul rădăcinii aflat de asemenea în faza în care prezintă siguranţă maximă pentru ger.

Cum ajungem în acestă situaţie?

- Sunt câteva principii care trebuie respectate:

Planta sănătoasă

Pentru a avea o plantă de rapiţă sănătoasă, conform principiilor de protecţia plantelor, vom ţine cont în primul rând de rotaţia culturilor şi de presiunea de boli din perioada de vegetaţie.
Cel mai dăunător agent patogen din toamnă este Phoma lingam care se poate instala, manifestându-şi efectele asupra culturii abia în primăvară. Pentru a evita infecţia primară cu Phoma, în mod negreşit trebuie adoptat un sistem de protecţie care presupune un tratament profilactic cu produse care controlează foarte bine acest agent patogen, şi anume cu produse pe bază de tebuconazol, care au dublu rol pentru cultura de rapiţă : fitosanitar şi inhibitor de creştere. Momentul optim de aplicare este atunci când plantele de rapiţă au 4 frunze sau un grad de acoperire a solului de peste 50%.
Pentru controlul bolilor specifice şi inhibarea creşterii vegetative (acolo unde este cazul), Procera Agrochemicals România, recomandă aplicarea unui tratament cu produsul TEBUCUR 250 EW, în doză de 0,5 l/ ha.
Probleme în toamnă pot pune şi dăunătorii specifici culturilor de rapiţă şi în special Athalia rosae (viespea rapiţei) şi Psylliodes chrysocephala (puricii rapiţei). Dăunătorii specifici rapiţei din această perioadă pot fi controlaţi prin efectul tratamentului la sămânţă şi prin tratamente suplimentare specifice cu produse de contact (bineînţeles, respectând principiile de aplicare a acestor tratamente).
Astfel, pentru controlul larvelor de viespe, se poate face un tratament la atingerea pragului economic de dăunare cu produsul CYPERGUARD 25 EC în doză de 0,1 l/ ha. Tratamentul se aplică în perioadele însorite din zi, când se înregistrează temperaturi de peste 9-10°C, dar nu mai mari de 22°C. Pentru efect mai bun la acţiunea prin ingestie, recomand aplicarea împreună cu un adjuvant cu acţiune specifică pentru frunzele ceroase ale rapiţei – KINETIC, 50 ml/ ha.

Rădăcina viguroasă

O plantă cu o rădăcină viguroasă are premisele unei dezvoltări ulterioare în parametri optimi. Rădăcina puternic dezvoltată generează o mai bună accesibilitate la substanţele nutritive şi o intensificare a tuturor proceselor fiziologice ale plantei, explorează un volum de sol mai mare, astfel planta rezistă mai bine la secetă şi are proprietăţi mecanice mai bune.
Toleranţa mai bună la ger a plantelor cu o rădăcină puternică este dată de intensificarea proceselor fiziologice şi de acumularea substanţelor de rezervă care duc la creşterea concentraţiei sucului celular şi respectiv a toleranţei la ger.
Pentru situaţii neprielnice, aşa cum este cazul în toamna acestui an în partea de sud şi sud-est a ţării, unde datorită condiţiilor climatice cultura de rapiţă va intra în iarnă oarecum nepregătită, se impune efectuarea unui tratament cu produse specifice stimulatoare de înrădăcinare, pentru a oferi plantei un ajutor consistent şi pentru a reduce riscul de eşec al culturilor răsărite târziu.
NUTRION RADIX este un îngrăşământ foliar complex cu rol direcţionat către stimularea dezvoltării sistemului radicular şi de creştere a capacităţii de asimilaţie. Produsul este omologat a fi aplicat la cultura de rapiţă în doză de 1,5 l/ ha în faza de 4 frunze şi când gradul de acoperire al solului este de peste 50%.
În mod negreşit, prin respectarea principiilor de bază ale tehnologiei de cultură şi prin interpretarea corectă a factorilor care le influenţează se pot atinge performanţele de producţie ale varietăţilor de rapiţă cultivate.

Ing. Mihai RADU
Director Tehnic
PROCERA AGROCHEMICALS ROMÂNIA

Cultura grâului – Nişte întrebări…

Text: Ing. Mihai RADU – Director Tehnic- Procera Agrochemicals România

Ce îmi doresc de la cultura grâului?
Producţia: ≥ 8 to/ha
Glutenul: ≥ 30%

Atunci… ce îmi trebuie?
În mod cert acestea sunt întrebările la care căutăm an de an răspunsul corect şi adesea se întâmplă să evaluăm greşit situaţia, iar rezultatele obţinute să nu fie cele dorite.

Răspunsul pentru a face performanţă, este binecunoscut de agronomi: “RASĂ, CASĂ, MASĂ”

1. RASA – Genetica
Alegerea varietăţilor de grâu care vor fi luate în cultură în cadrul fermei trebuie judecată în mod obiectiv, şi anume trebuie evaluat cumulul de factori care influenţează manifestarea sau nu a caracteristicilor genetice.
Soiurile de grâu din portofoliul Procera sunt soiuri de ultimă generaţie, ameliorate în special pentru capacitate ridicată de producţie şi care au cerinţe ridicate faţă de tehnologia aplicată. Însuşirile soiurilor de grâu Andalou, Iridium şi Galvano sunt conforme cu ultimele tendinţe ale geneticii grâului: capacitate ridicată de producţie, grad ridicat de înfrăţire, valorificarea superioară a îngrăşămintelor, toleranţă ridicată la încolţire în spic, la cădere şi scuturare.
Aşadar, dacă alegem să cultivăm un soi de grâu specializat pentru producţie ridicată va trebui să ajustăm fiecare element tehnologic la nivelul producţiei propuse. În cazul în care ne imaginăm că doar faptul că semănăm un soi de grâu lăudat pentru capacităţile sale de producţie va duce la obţinerea unor rezultatele prezentate teoretic – este o greşeală. Fără să suplimentăm proporţional efortul tehnologic pentru producţia şi calităţile propuse, nu vom reuşi niciodată să valorificăm capacităţile genetice ale soiurilor de grâu.

2. CASA
Casa reprezintă condiţiile eco-pedo-climatice din arealul de cultură, precum şi tehnologia care le influenţează.
Plecând de la evaluarea corectă a mediului în care se desfăşoară activitatea de farming, vom căuta să alegem acea varietate de grâu care îşi încadrează cerinţele în limitele de influenţă ale condiţiilor concrete de mediu. Asta înseamnă că pentru a face performanţă, materialul genetic trebuie să fie mai degrabă ADAPTAT decât “cel mai bun” sau” cel mai cultivat”.
Când ne alegem soiul de grâu trebuie să cunoaştem cât mai multe despre însuşirile şi caracteristicile lui, precum şi să interpretăm corect recomandările producătorului. De exemplu, soiul de grâu Galvano este un soi cu capacitate de producţie realizată în condiţii de fermă de peste 8 to/ha, însă cerinţele lui faţă de mediu şi tehnologie sunt specifice, ceea ce face ca el să fie strict recomandat în zone unde se înregistrează precipitaţii medii anuale de peste 800 mm fără condiţii de arşiţă atmosferică, dar bineînţeles cu respectarea tehnologiei specifice.

3. MASA
Când trebuie să semăn … mă gândesc la potenţial
Când trebuie să recoltez … mă gândesc la calitate
Pentru obţinerea de producţii de grâu cu grad ridicat de eficienţă economică în mod negreşit trebuie să interpretăm corect nevoile specifice ale diferitelor soiuri de grâu. Trecând peste principiile de bază ale fertilizării la grâu, pe care toţi fermierii şi le-au însuşit, în ceea ce priveşte importanţa în realizarea producţiilor dorite, aş dori să evidenţiez doar corelaţia GENETICĂ – AZOT.
Azotul este elementul care influenţează în mod direct producţia şi calitatea.
Atât productivitatea, cât şi calităţile de panificaţie, sunt direct influenţate de îngrăşămintele cu azot, şi aici important este modulul doză – moment. Datorită specificităţii însuşirilor îngrăşămintelor cu azot, pentru a putea fi bine utilizate de planta de grâu, trebuie să fie administrate exact în momentele în care plantele au nevoie de ele.
Este foarte cunoscut faptul că aplicarea într-o singură fracţie a normei de îngrăşăminte cu azot este slab utilizată de plante şi deci neeconomică. Toate recomandările pentru aplicarea îngrăşămintelor cu azot fac referire la aplicarea în 3-4 fracţii la intervale de 8-12 zile între ele, care generează o foarte bună accesibilitate la plante şi un randament ridicat la utilizarea îngrăşămintelor de către plantă.
De multe ori se întâmplă să fim dezamăgiţi de anumite varietăţi de grâu în ceea ce priveşte productivitatea sau calităţile de panificaţie. Se ajunge la această situaţie datorită interpretării greşite sau ignorării acestei corelaţii, GENETICĂ – AZOT.
Vă dau un exemplu concret: în absolut aceleaşi condiţii de tehnologie, Andalou: 7.200 kg/ha – Gluten 19%, Faur: 4.400 kg/ha – Gluten 31%. Explicaţia: Andalou este un soi ameliorat pentru producţie, Faur este un soi ameliorat pentru calitate. Elementul care are cea mai mare pondere în influenţa producţiei şi calităţii este AZOTUL.
Ce îmi doresc este să am producţia de la Andalou şi calitatea de la Faur. Elementul cu care pot influenţa capacitatea de producţie este GENETICA, în timp ce elementul cu care pot influenţa calitatea şi pot pune în valoare genetica, este AZOTUL. Pentru obţinerea unor randamente ridicate la grâu şi cu bune calităţi, recomandarea este să luaţi în cultură soiuri adaptate condiţiilor locale, cu capacitate genetică ridicată pentru producţie şi să corelaţi norma de azot, astfel încât să se realizeze şi indici de calitate ridicaţi.
Eu fiind şi fermier la rândul meu, consider că în condiţiile unei discipline tehnologice optime elementele de influenţă asupra productivităţii şi calităţii culturii de grâu sunt GENETICA şi AZOTUL!

Semănăm Rapiţă – Nişte întrebări...

Text: Alina ARITON – Asistent Manager
Hibrid sau soi?
Rapiţa ca şi cultură s-a dezvoltat în România cu precădere în ultimul deceniu. În urmă cu 10 ani se cultivau numai soiuri care în multe cazuri realizau producţii mai mari decât se obţin astăzi în anumite situaţii, la anumiţi hibrizi. Acest lucru este posibil datorită interpretării greşite a noţiunii de potenţial de producţie a varietăţilor de rapiţă, fie ele soiuri sau hibrizi. Înainte de a alege o varietate spre a fi semănată trebuie să interpretăm foarte bine condiţiile eco-pedo-climatice, tehnice şi de management, pentru a putea alege varietatea potrivită.
Sporul de producţie al unui hibrid de rapiţă faţă de un soi, poate fi de maxim 12-15 %, datorat exclusiv fenomenului de heterozis. Majoritatea noilor creaţii sunt hibrizi, ale căror principale însuşiri sunt următoarele: capacitate ridicată de ramificare, toleranţa crescută la ger, rezistenţa genetică la anumite boli, toleranţa crescută la scuturare, perioadă scurtă de înflorire şi producţie ridicată.
Aceleaşi însuşiri sunt întâlnite şi la soiurile create în ultimii ani datorită aceloraşi principii pentru care au fost amelioraţi hibrizii. Aşadar în opinia mea nu sunt diferenţe de fond între soiurile şi hibrizii de ultimă generaţie, ci doar diferenţe de percepţie şi promovare.
Vă recomand ca la alegerea varietăţii pentru semănat să ţineţi cont în principal de condiţiile din câmp pentru semănat şi de epoca de maturitate recomandată în zona de cultură.
Concret – dacă la mine în fermă nu pot să realizez un semănat de bună calitate cu distribuţia uniformă a unei norme mici de sămânţă (în cazul hibrizilor) voi opta pentru un soi care suportă mult mai bine densităţi mai ridicate şi care fructifică în principal pe tija centrală, ajungând să am la recoltat acelaşi număr de silicve, dar şi cu costuri mai mici de înfiinţare.

Pregătirea terenului numai cu discul are vreo influenţă asupra comportamentului culturii?
Experienţele din punct de vedere agrotehnic au demonstrat de nenumărate ori că pentru cultura rapiţei de toamnă sistemul de pregătire a terenului cu discul care mobilizează solul până la maxim 20 cm nu a dat randamentele cele mai bune. În observaţiile personale se confirmă această teorie în ciuda faptului că în anii secetoşi care pun probleme la pregătirea patului germinativ se pregăteşte mai uşor cu discul rezultând în aparenţă un cost mai scăzut. Însă dacă luăm în considerare că rapiţa are un sistem radicular pivotant care are cerinţe specifice faţă de pregătirea solului în profunzime este oportun să adoptăm o strategie de pregătire de bază a terenului destinat rapiţei prin arătură sau scarificare.
Arătura, în opinia mea, este alegerea optimă pentru pregătirea terenului pentru rapiţă, luând în considerare că în cele mai multe cazuri rapiţa urmează în asolament după cereale păioase.

De ce este cea mai bună alegere?
Pentru că:
-    Încorporează foarte bine resturile vegetale;
-    Aduce la suprafaţă un strat de sol structurat, favorabil pentru seminţele de rapiţă care au sensibilitate ridicată la crustă generate de stratul de sol nestructurat – erodat;
-    Omogenizează foarte bine stratul de sol şi odată cu acesta diminuează efectul remanent a erbicidelor sulfonilureice aplicate cu precădere la cerealele păioase;
-    Îmbunătăţeşte regimul aero-hidric din stratul arat şi odată cu acesta îmbunătăţeşte activitatea microorganismelor;
-    Stimulează mineralizarea humusului, făcându-l accesibil pentru plante;
-    Încorporează îngrăşămintele minerale la adâncimea la care se află ponderea mare a rădăcinilor stimulând de asemenea şi înrădăcinarea profundă.

Când semăn?
În literatura de specialitate se fac recomandări cu privire la semănatul rapiţei luându-se în considerare în majoritatea cazurilor momentul, din punct de vedere calendaristic. Aşadar recomandările pentru însămânţarea rapiţei se fac pentru perioada 20 august – 5 septembrie pentru zonele din nordul ţării şi din zonele colinare şi 1 septembrie – 15 septembrie pentru zonele sudice şi Banat.
Să nu uităm că prima condiţie esenţială pentru succesul culturii de rapiţă este ca aceasta să treacă în condiţii bune peste iarnă! Pentru a putea suporta stresul temperaturilor de peste sezonul rece, plantele de rapiţă trebuie să intre în iarnă în faza în care toleranţa la ger este maximă, iar asta presupune să aibă coletul format şi diametrul pivotului rădăcinii să fie de minim 5 mm. Acest lucru se poate realiza numai în condiţiile în care plantele au suficient timp pentru creştere şi condiţii propice de sol.
În opinia mea, momentul optim pentru semănat este strict dependent de pregătirea patului germinativ în condiţii optime şi de umiditatea solului la momentul semănatului.
Eu voi semăna rapiţa numai în momentul în care pot face pregătirea patului germinativ apropiat de parametrii optimi chiar dacă întârzii semănatul cu 10 zile faţă de recomandările din literatura de specialitate.
Faptul că germinarea seminţelor se va face în mod uniform va genera o densitate în parametrii optimi şi nu va apărea fenomenul de autoconcurenţă şi nici neuniformitate din punct de vedere al stadiului de dezvoltare.

Molia tomatelor (Tutta absoluta), un dăunător extrem de periculos pentru cultura tomatelor

Dr. Victor Lăcătuş, ICDLF Vidra

De curând a fost semnalat şi în ţara noastră un nou parazit, Tutta absolută, o insectă extrem de periculoasă, care atacă cu predilecţie tomatele, dar şi ardeii, pătlăgelele vinete, cartofii şi chiar şi castraveţii. Este o microlepidopteră, de culoare gri argintie, cu o lungime de 6-7 mm şi cu o deschidere a aripilor de cca 10 mm. Atacul acestui parazit devastator începe pe vârfurile plantei, apoi se extinde pe frunze sub forma unor galerii similare atacului de muscă minieră – liriomyza trifolii Burg – apoi pe fructe pe care se observă distrugerea epidermei ca urmare a înţepăturilor moliei care şi-a depus ouăle. Ulterior în fruct se constată galerii şi excremente ale larvelor. Fructele devin nevandabile, inclusiv în faza de gogonele.

Această insectă, originară din America de Sud (există în Chile, Bolivia, Brazilia, Columbia, Ecuador, Paraguai, Uruguai, Peru, Venezuela, Argentina), a fost semnalată pentru prima dată în Europa, în anul 2006, în Spania, de unde mai poartă şi denumirea de „musca spaniolă”. De aici s-a extins foarte rapid în aproape toate ţările mediteraneene. În Maroc în 2007, în Algeria şi Franţa în 2008 şi aşa mai departe. Văzând o hartă a distribuţiei acestei molii, am constatat că a fost identificată în majoritatea ţărilor europene (Spania, Portugalia, Anglia, Germania, Austria, Italia, Grecia, Turcia), precum şi în aproape toate ţările Africii de Nord (Tunisia, Libia şi evident Algeria şi Maroc). România, ca de altfel şi alte ţări din Est, nu apare. Această insectă însă a fost deja semnalată şi în ţara noastră. Presupun că a fost adusă odată cu importul de tomate din ţări ca Spania, Turcia, Maroc etc. Aşa cum a fost introdus, cu 35 de ani în urmă, păianjenul lat – polyphagotarsonemus latus Banks– odată cu importurile de fructe exotice şi de care nu am mai scăpat nici astăzi! Din păcate, sărăcia micilor, dar nenumăraţilor producători de legume din ţara noastră nu le permite acestora folosirea unor ambalaje de unică folosinţă.

Molia tomatelor este o microlepidopteră de culoare gri argintie, cu o lungime de 6-7 mm şi cu o deschidere a aripilor de cca 10 mm. Atacul acestui parazit devastator, care după cum îi este şi numele produce un dezastru absolut în cultura tomatelor, începe pe vârfurile plantei, apoi se extinde pe frunze sub forma unor galerii similare atacului de muscă (larvă) minieră – liriomyza trifolii Burg – apoi pe fructe pe care se observă distrugerea pieliţei ca urmare a înţepăturilor moliei care şi-a depus ouăle. Ulterior în fruct se constată galerii şi excremente ale larvelor. Fructele devin nevandabile, inclusiv în faza de gogonele. Este foarte activă în timpul nopţii şi mai puţin ziua.

Combaterea insectei Tutta absolută se face extrem de greu. De aceea, pagubele produse uneori în culturile de tomate din spaţiile protejate sunt foarte mari, ajungând până la distrugerea culturii.

Se recomandă în mod deosebit combaterea biologică folosind capcane cu feromoni – Ferolite TUA – bazate pe sinergismul dintre feromonul sexual al insectei şi frecvenţa luminii particulară atragerii acesteia. Dar şi altfel de capcane, nu atât de eficiente, dar mai ieftine.

Chimic, Tutta absolută, este destul de greu de controlat. Şi aceasta datorită mai ales faptului că atunci când a apărut în America de Sud, s-au făcut nenumărate încercări. Numai în Brazilia au fost testate 36 de insecticide într-un singur sezon, cu aplicări foarte frecvente şi intense, care au condus în final la dezvoltarea unei rezistenţe a insectei la diferite substanţe chimice. Multe ţări din America de Sud au raportat acest fenomen de rezistenţă la produse pe bază de piretroide, methamidofos sau cartap.

Conform unor specialişti străini, dar mai ales a celor spanioli, controlul cât de cât al insectei se poate realiza cu produse pe bază de imidacloprid, care se pot introduce şi prin instalaţia de irigare prin picurare la 8-10 zile după plantare, sau cu produse pe bază de indoxacarb sau spinosad, eficace mai ales împotriva larvelor. În general, se va folosi o cantitate mai mare de soluţie decât de obicei, dar, atenţie, nu se va mări sub nici o formă concentraţia de substanţă activă! Ne putem aştepta, altfel, la efecte nedorite, cum ar fi avortarea florilor.

Ca măsuri preventive se recomandă:

-           Curăţarea spaţiului de orice rest de plantă din cultura anterioară (tulpini, frunze, fructe), precum şi de buruieni;

-           Acolo unde este posibil, zonele de aerisire, ca şi cele de ventilaţie, se vor acoperi cu plase speciale, identice cu cele care se folosesc în cazul afidelor, cu 6-9 orificii/ cm2;

-           Crearea unui „antreu” la intrări, o dublare de fapt a uşilor;

-           Monitorizarea cu capcane cu feromoni a spaţiului de produs răsad.

O bună practică agricolă sau GAP – Good Agricultural Practices – în acest caz, înseamnă practici culturale, rotaţii cu alte specii (nu cu ardei sau cu pătlăgele vinete şi nici chiar cu castraveţi), arătură, fertilizare şi irigare adecvată, distrugerea plantelor infestate, a buruienilor gazdă, etc.

Mai recomandăm cultivatorilor de tomate, ardei, pătlăgele vinete, cartofi, castraveţi, ca în cazul în care sesizează atacul acestui microlepidopter extrem de dăunător, să se adreseze de urgenţă Centrelor de Protecţia Plantelor, Unităţilor Fitosanitare Judeţene, CLINICII VEGETALE din Institutul nostru.

Valorificarea grâului în alimentaţia animalelor şi a păsărilor

Pentru că încă este sezonul de recoltare a grâului, am considerat necesar a face câteva precizări privind utilizarea sa în alimentaţia animalelor şi a păsărilor.

Text: Dr. ing. Veronica HEBEAN – Şef Laborator Nutriţie Animală, Institutul Naţional de Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti

Grâul este a doua cereală cu aport energetic, după porumb, utilizată în alimentaţia animalelor şi a păsărilor. Grâul este bine consumat de animale şi păsări, administrat ca atare, însă de regulă se introduce în nutreţurile combinate.
Grâul are o valoare nutritivă ridicată pentru toate speciile de animale şi păsări dată de o bună digestibilitate a tuturor substanţelor nutritive ale acestuia şi anume de peste 75%, cu excepţia celulozei.
În alimentaţia porcilor, grâul poate reprezenta materia primă energetică unică în furajele combinate pentru porci la îngrăşat şi de reproducţie având o bună influenţă asupra calităţii cărnii şi grăsimii. La purceii sugari grâul nu trebuie să depăşească 40%. În hrana porcilor, administrarea grâului este bine să se facă sub formă măcinată grosier pentru a mări suprafaţa de expunere la sucurile digestive.
Grâul este indicat a fi utilizat cu precădere în alimentaţia găinilor deoarece întreţine şi stimulează producţia de ouă, dar la puicuţe nu trebuie să depăşească 40%.
Grâul este recomandabil a se utiliza în alimentaţia animalelor şi păsărilor după cel puţin o lună de zile de la recoltare, altfel pot avea loc tulburări digestive.
Grâul nu trebuie să aibă umiditatea mai mare de 14% având caracteristicile materiei vii, umiditatea ridicată intensifică viteza de dezvoltare a microorganismelor şi poate provoca încingerea.
Trebuie acordată conţinutului în corpuri străine care să nu depăşească 0,5% pentru corpurile inerte (pietre, pământ), seminţele altor plante 1%, seminţele de neghină sub 2%.
Institutul Naţional de Biologie şi Nutriţia Animală Baloteşti produce nutreţuri combinate pentru toate speciile de animale şi păsări în care este încorporat grâul ţinând seama de cele menţionate anterior. De asemenea, INCDBNA Baloteşti dispune de aparatură pentru determinarea atât a componentelor nutriţionale ale grâului, cât şi infestării lui cu microorganisme.

Aveţi grijă la sol

Stimaţi cititori, răsfoiesc revistele de specialitate şi sunt uimit de problemele pe care le întâmpinaţi în cultura plantelor, legume, cartofi etc. Din păcate, nu găsesc un răspuns clar, nu văd să ne explice cineva cauzele bolilor, factorii favorizanţi şi nu în ultimul rând nutriţia pe care o asigurăm plantelor.

Text: Mircea Croitoru – legumicultor din Matca, judeţul Galaţi

Cu riscul că voi deranja pe unii, spun că m-am cam săturat de aşa-zişii ingineri şi firme, care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie şi care se laudă că vin în sprijinul nostru cu îngrăşăminte – dacă observaţi, aceste firme s-au îmbogăţit, iar noi dăm faliment – iar când avem probleme, nu ştiu să ne răspundă sau ridică nepăsător din umeri şi dau vina pe seminţe.
Sunt un fermier ca şi dumneavoastră, dar mi-a plăcut legumicultura şi am căutat să cercetez problemele şi bolile plantelor. Am constatat că, dacă nu ne pregătim bine solul din toamnă dezinfectându-l, niciodată nu o să avem o cultură reuşită, atât cantitativ, cât şi calitativ. Viaţa plantei se aseamănă foarte bine cu viaţa umană; dacă omul are o imunitate puternică, rezistă la multe boli şi la viruşi, iar imunitatea şi-o capătă mâncând sănătos şi consumând multe legume şi fructe. Dimpotrivă, cel care mănâncă multe grăsimi provenite din carne şi consumă alcool, cafea şi multe dulciuri este predispus la mulţi factori. Tot aşa se întâmplă şi cu viaţa plantei. Din păcate, mulţi producători, să nu se supere, lucrează după ureche, neglijează pregătirea şi dezinfecţia solului din toamnă.
De curând citeam un articol despre tratamentele fitosanitare în cultura legumelor din câmp şi solarii şi am constatat că autorul omite să scrie şi despre factorii favorizanţi, cauze şi măsuri preventive. De exemplu, se atrage atenţia asupra culturii din solarii unde trebuie avut mare grijă la controlul umidităţi atmosferice, pentru că apare mana – alternarioza, dar nu se precizează că la cele două factorii favorizaţi sunt:
sol cu conţinut redus de humus,
sol cu drenaj deficitar,
dereglări de nutriţie sau
accidente în aplicarea îngrăşămintelor, mai ales a azotatului de amoniu.
După cum observăm, toate conduc la sol. Pregătind solul din toamnă cu gunoi de grajd, 100 t/ ha plus superfosfat, 1000 kg plus sulfat de magneziu, 300 kg plus sulfat de potasiu, 1000kg la ha, iar la urmă stropiţi solul cu sulfat de cupru, doza 5 kg la 100l apă. Respectând cele de mai sus, o să aveţi o cultură de succes şi evitaţi multe din tratamentele şi îngrăşămintele pe care o să le eliminaţi din program.

Sfatul meu pentru tratamentele pe care le efectuaţi, să nu lipsească, pentru mană:
1 ACROBAT 200g la sută de litri plus PREVICUR ENERGI, 150 ml plus un insecticid acaricid,
2 TRIUMF 400g la sută de litri,
3 DRAGO 250g, plus TOPSIN 100ml,
4 CURZATE MANOX, 250g plus EGUATION 50g şi ALIETE, 300g plus DITANE, 200g.
Cu aceste tratamente rezolvaţi aproape toate bolile şi sunt cele mai eficiente şi atenţie mare la insecticidele pe care le folosiţi, pentru că sunt insecticide care peste 24 de grade nu sunt eficiente. Eu vă sfătuiesc să nu vă lipsească: MOSPILAN, MILBEKNOC, SANMITE, TALSTAR, ACTARA, CONFIDOR ENERGI, produsele pe bază de CIPERMETRIN la temperaturi ridicate nu sunt recomandate. Aceste tratamente sunt şi pentru cei care cultivă cartof şi viţă-de-vie, decât că se mai adăugă pentru mucegai PYRUS şi CORUS, SAU ROVRAL.
În cultura în solarii, în numărul viitor, pentru că sunt multe probleme şi vreau să fiu pe înţelesul producătorului.
În numărul viitor cultura în solarii.

Tratamente de sezon

Condiţiile climatice din ultimele zile au favorizat apariţia şi dezvoltarea unor boli sau dăunători contra cărora specialiştii din cadrul unităţilor fitosanitare recomandă următoarele tratamente

Viermele prunelor (cydia funebrana) + monilioză + ciuruirea frunzelor

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului numai pe parcelele pe care s-au realizat tratamentul I şi II la generaţia a II-a

Folosiţi unul din produsele sau din amestecurile de mai jos, după caz:

CALYPSO 480 SC    0,02 % sau

FASTER10CE    0,025 % sau

LEGEND    0,015 % sau

KARATE ZEON    0,015 %

Pentru monilioză şi ciuruiri se complexează cu

BRAVO 500 SC    0,15% sau

DITHANE M 45    0,2% sau

MERPAN 50 WP    0,25 %

Tratamentul se termină în 5 – 6 zile. Se repetă după 8-10 zileSe vor utiliza 1.000 I soluţie la ha.

Molia viţei de vie

Se recomandă executarea tratamentului numai pe parcelele pe care s-au realizat tratamentul I, generaţia II.

Efectuaţi tratamentul folosind unul din amestecurile:

TALSTAR 10 EC-0,2 l/ha + TOPSIN 70 PU – 0,1% + BRAVO 500 SC – 0,2 %

CALYPSO 480 SC – 0,1 l/ha +OMITE 580 EW– 1,0 l/ha +SHAVIT F72 WDG – 0,2%

Perioada optimă pentru efectuarea tratamentului: 23.07 – 27.07.2010.

Se mai combat : acarieni, mană, făinare, putregai.

Tratamentul se repetă la 7 – 10 zile.

Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) + mana şi alternaria cartofului

Se recomandă executarea tratamentului numai pe parcelele pe care s-au realizat generaţia II, tratamentul 1.

Efectuaţi tratamentul folosind unul dintre amestecurile:

1. NUPRID 200 SC – 0,3 l/ha + CURZATE MANOX – 2,5 kg/ha

2. CALYPSO 480 SC-0,08 l/ha + DITHANE M 45 –2 kg/ha

3. ACTARA 25 WG – 0,06 kg/ha + FOLPAN 80 WDG – 2 kg/ha

Perioada optimă pentru efectuarea tratamentului: la apariţia larvelor.

Tratamentul se repetă la 7 – 10 zile.

Gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus )

Măsuri curative

Se aplica tratamente fitosanitare in camp prin stropirea culturii in faza fenologica: ,,usoara ingalbenire a pastailor bazale’’ Produsele recomandate sunt :

Mavrik 2 F – 0.05 %( produs selectiv pentru albine )

Reldan 10 EC – 0.1 % ;

Decis 2.5 EC- 0.05 % ;

Fastac 10 EC – 0.02 % etc.

Pentru eradicarea atacurilor se aplica , trei tratamente la interval de 10-12 zile.

Masuri preventive

Un rol important in reducerea atacurilor il au : folosirea la insamantare a unui material neinfestat; cultivarea soiurilor cu perioada scurta de vegetatie; depozitarea in spatii dezinfectate, aerate si cu temperaturi scazute in timpul iernii ; recoltarea la timp, evitand scuturarea boabelor infestate, aratura adanca dupa recoltare pentru ingroparea la adancime a boabelor scuturate.

Pentru combarerea ANTRACNOZEI FASOLEI (Colletotrichum l.) la solutia de stropit se adauda un fungicid care combate aceasta boala : Merpan 80 WDG – 0.15 % sau Captan 50 WP – 0.2 %.

Perioada optima de tratament : ingalbenirea primelor pastai de fasole .

Recomandări generale:

• Nu se fac tratamente la temperaturi de peste 25-28˚C .
• La prepararea solutiei se vor respecta concentratiile si dozele recomandate.
• La realizarea amestecurilor se verifica compatibilitatea pesticidelor(fizica si chimica )
• Citiţi cu atenţie prospectul produselor de protecţia plantelor înainte de utilizare
• este interzisă aplicarea asupra culturilor entomofile,pomilor fructiferi sau principalelor specii melifere a produselor de protecţia plantelor, cu excepţia celor atestate prin menţiunea că nu sunt toxice pentru albine,.
• Cei care efectuează tratamente sunt obligate să anunţe Consiliile Locale, iar acestea să avertizeze toţi apicultorii care au stupinele situate pe o rază de 3 km. faţă de locul unde se efectuează tratamentul cu pesticide. Vor fi înştiinţate de asemenea şi Circumscripţiile Sanitar – Veterinare.
• Indepărtarea sau închiderea stupilor se va face în funcţie de natura pesticidului utilizat : 24 ore,48 ore si 72 ore.
• Luati masurile ce se impun pentru protectia mediului inconjurator .

Viermele prunelor
Iernează în stadiul de larva, sub frunzele căzute pe sol, sub scoarţa exfoliată a pomilor. Prezintă 2 sau uneori chiar 3 generaţii pe an (în zonele de câmpie, şi în ani cu temperaturi ridicate). Fluturii apar începând cu luna mai; larvele atacă atât fructele verzi (rod galerii superficiale la început, apoi pătrund în interior unde consuma pulpa şi chiar sâmburele fraged) cât şi cele în pârga sau coapte (unde fac galerii şi rod pulpa din jurul sâmburelui – aceste galerii sunt umplute cu resturi de hrană şi excremente ale larvelor, dând un aspect neplăcut fructelor, depreciind calitatea şi favorizând instalarea unor agenţi patogeni, care provoacă putrezirea fructelor.

Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)
Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor în grupe de 10-100. Incubaţia durează 4-5 zile, iar larvele apar în a doua decadă a lunii mai şi se hrănesc cu aparatul foliar al plantelor gazda. Larva se dezvolta în 15-30 zile, apoi pătrunde în sol unde se transformă în pupa, astfel ca adulţii din prima generaţie apar în a doua decadă a lunii iunie. Apoi stadiile de dezvoltare se suprapun. Insecta are 3 generaţii pe an în zonele de stepa şi silvostepa şi 2 generaţii în zonele mai nordice ale ţării.
Adulţii şi larvele rod frunzele de la exterior spre interior, lăsând intacte nervurile şi lujerii. Prefera cartoful, dar consumă aparatul foliar al diferitelor plante cultivate din familia Solanacee. Fructele de vinete adesea sunt dăunate de către adulţii din generaţia a doua.
În lunile octombrie – noiembrie, adulţii se retrag în sol pentru hibernare.

Gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus)
Este cel mai important dăunător al seminţelor depozitate de fasole care duc la pierderi cantitative, calitative cât şi a valorilor biologice ale boabelor (germinaţie, dezvoltare, creştere).
Atacul începe în câmp, unde adulţii gărgăriţei depun ouăle pe păstăile aproape coapte. Larvele vor pătrunde în seminţele incomplet dezvoltate de fasole, iar dezvoltarea dăunătorului va continua în depozite, magazii.
Conţinutul bobului, cotiledoanele şi embrionul pot fi distruse în întregime. Specia dezvolta 2-3 generaţii pe an, în depozite ducând la pierderi de 100 % dacă nu se intervine cu măsuri de combatere (preventive şi curative).

Molia viţei de vie
Dăunătorul dezvolta trei generaţii pe an, primii adulţi apărând, de regulă, în cursul lunii aprilie. Aceştia conduc la apariţia primei generaţii de larve, care coincide cu perioada înfloritului.
Larvele generaţiei I rod bobocii florali şi inflorescenţele, în timp ce generaţiile II şi III ataca boabele în creştere, în pârga şi cele coapte.
Cele mai mari daune sunt provocate de larvele generaţiilor II şi III, deoarece pe rănile produse pe boabe se pot instala diverse ciuperci patogene cum ar fi Botrytis cinerea.

Pătlăgele vinete… albe!

Text: Dr. Victor Lăcătuş

Nu, nu este un pleonasm, este un nou soi de vinete! Una din ultimele creaţii ale unui colectiv de amelioratori condus de cunoscutul specialist în domeniu, dr. Mihai Tudor, este o vânătă albă, testată ca „linia 140” şi brevetată sub denumirea de „BELONA”. Este primul soi de pătlăgele vinete de culoare albă creat în România şi care va complecta panoplia de soiuri ale Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra jud. Ilfov. Soiul „BELONA” se alătură binecunoscutelor soiuri de vinete – LUIZA, CONTESA, DANIELA, RODICA, AMURG, precum şi hibrizilor ANDRA F1 şi FELICIA F1. Trebuie să spunem că soiurile şi hibrizii noştri ocupă aproape în întregime piaţa românească, răspunzând pe deplin cerinţelor cultivatorilor. În ceea ce priveşte culoarea, mărimea, forma şi consistenţa fructelor, acestea satisfac categoric diversitatea preferinţelor gospodinelor şi implicit a consumatorilor.
Soiul de pătlăgele vinete „BELONA” are fructele de culoare albă, în greutate de 350 g, cu miezul alb-gălbui, dens şi lipsit de gustul amar. După secţionarea pulpei aceasta nu se oxidează, preparatele culinare, din acest punct de vedere, fiind extrem de atrăgătoare. Chiar şi după coacere pe plită sau la grătar, culoarea rămâne destul de deschisă, în contrast cu soiurile tradiţionale de vinete. Datorită unui conţinut de substanţă uscată mai mare, uşor de sesizat după densitatea şi greutatea fructelor, acestea prin coacere pe plită au de pierdut mai puţină apă. În acest fel avem două avantaje: primul că la cumpărare plătim mai puţină apă şi al doilea că le vom coace mai repede cu un consum mai mic de muncă dar mai ales de energie!
De fapt, în mare, aceste două avantaje le au toate soiurile de pătlăgelele vinete româneşti în comparaţie cu acei hibrizi străini, cu fructe exagerat de mari, dar şi cu un conţinut foarte mare de apă. Ca să nu mai vorbim de preţuri. O sămânţă de vânătă românească costă în cazul unui soi de 4 ori mai puţin, iar în cazul unui hibrid, de 8 ori mai puţin!
Mai amintim cu această ocazie că pătlăgele vinete ocupă un loc important în cadrul legumelor cu acţiune redutabilă privind inactivarea radicalilor liberi, prin conţinutul de mangan, zinc, cupru şi molibden, substanţe flavonoide, luteină, polifenoli, o gamă largă de aminoacizi, precum şi concentraţii ridicate de potasiu, magneziu şi calciu. Mai nou, consumul de vinete îmbunătăţeşte respiraţia şi oxigenarea sângelui, diminuează riscul la apariţia meningitelor şi encefalitelor infecţioase, scade efectul nociv al noxelor gazoase din mediu, păstrează reflexele tinere, scade nivelul colesterolului şi previne bolile cardiovasculare.
Nu ne rămâne decât să vă invităm, în perioada ianuarie-martie, la sediul nostru situat pe şoseaua Bucureşti-Berceni-Vidra, pentru a vă procura seminţele necesare. Cu această ocazie, veţi putea primi şi alte recomandări de specialitate. Invitaţia este permanentă. Şi subliniez acest lucru, întrucât există obiceiul ca producătorii de vinete, după ce îşi procură seminţele de la noi, în continuare să şi le scoată singuri.
Stimaţi fermieri! Producerea de seminţe este o altă meserie! „Nu vă scumpiţi la tărâţe”! Mai bine întrebaţi-vă de ce, în timp, vă creşte numărul de plante de pătlăgele vinete care se ofilesc de verticilioză, deşi vă alegeţi cu destulă grijă fructele. Dacă nu ştiţi răspunsul, îl veţi găsi la noi. Încă odată, vă aşteptăm.

Soiul de ardei gogoşar ASTEROID

Text: Dr. Victor Lăcătuş

Recent, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură din Vidra, judeţul Ilfov, a brevetat soiul de ardei gogoşar „ASTEROID”.
Ardeiul gogoşar „ASTEROID” este un soi semitimpuriu, cu o perioadă de vegetaţie de 134-144 de zile de la răsărit la apariţia primelor fructe. Această perioadă se poate reduce cu cca două săptămâni dacă răsadul se face fără repicare, prin semănat direct în paleţi alveolari umpluţi cu turbă şi în condiţii de temperatură corespunzătoare cerinţelor acestei specii. Necesarul de sămânţă este de 80-100 g/ 1000 m2. Plantarea se face în perioada 10-25 mai, în funcţie de zona legumicolă. Desimea de plantare variază între 5500 şi 6700 plante/ 1000mp.
Culoarea fructelor, la maturitatea tehnologică, este roşu închis, lucios, extrem de atrăgătoare. Grosimea pericarpului este de 9-12 mm, este suculent şi crocant. Coacerea este concentrată (3 – 4 recoltări).
Ardeiul gogoşar „ASTEROID” are toleranţă ridicată la Alternaria capsici şi Verticillium dahliae (cunoscută verticilioză care provoacă ofilirea plantelor, aducând mari pagube în cultură). De asemenea este rezistent la VMT, o viroză problemă în condiţiile creşterii presiunii de atac a unor dăunători-vectori, pe fondul accentuării secetei.
Capacitatea medie de producţie este de 4500 kg/ 1000mp. Mai trebuie spus că soiul de gogoşar „ASTEROID” poate fi cultivat în orice zonă legumicolă a României, inclusiv mai spre nord, el fiind mai timpuriu decât mai cunoscutul soi „CORNEL”.
Preţul de vânzare a seminţelor este de 1200 lei/ kg, ceea ce ar însemna 10 lei/ 1000 de seminţe. Comparativ cu seminţele de gogoşar hibrid din import, preţul soiului autohton este de 10 ori mai mic! Şi unde mai punem că soiurile româneşti sunt soiuri adaptate condiţiilor noastre climatice şi mai sunt şi pe gustul consumatorilor. Având în vedere aceste atribute, recomandăm fermierilor noştri să îl cultive cu încredere. Mai mult decât atât, atragem atenţia că, printre unii cultivatori, există practica de a-şi obţine singuri sămânţa, din cultură proprie. TOTAL GREŞIT! Există riscul ca fructele din cultura anului următor să fie iuţi, datorită „corcirii” cu ardeiul iute din propria grădină, sau din grădinile vecinilor.
În altă ordine de idei, oferta de seminţe de ardei gogoşar a unor firme străine ar trebui să ne pună pe gânduri, întrucât vine din ţări în care această specie este mai puţin cerută de consumatori. Situaţia critică în care a ajuns cercetarea agricolă a condus la apariţia unor „goluri” în lista noastră de material biologic, goluri pe care firmele străine încearcă să le umple. Să sperăm că această situaţie este trecătoare şi că cercetarea agricolă românească îşi va ocupa locul, nu numai meritat, dar şi necesar. Gogoşarul este o legumă tradiţională în bucătăria noastră, iar soiul „ASTEROID” poate satisface şi cele mai pretenţioase gusturi ale consumatorilor.

TOMATELE CU… MOŢ

Text: Dr. Victor Lăcătuş, ICDLF Vidra, jud. Ilfov
La începutul lunii iunie, pieţele de legume, îndeosebi cele din Capitală, au fost „invadate” de tomate a căror formă este puţin curioasă, ele având un vârf ceva mai pronunţat în partea opusă codiţei, la peduncul. Acest „moţ” sau „mucron” apare de regulă atunci când au fost folosiţi regulatori de creştere, produse care să reducă procentul de avortare a florilor în condiţii climatice mai puţin favorabile.
Datorită lipsei de informaţii, dar în unele cazuri şi cu rea intenţie, aceste tomate au fost prezentate de către un canal TV de ştiri, drept cancerigene.
TOTAL FALS! Şi iată de ce.
În primul rând, aceste tomate provin de la un hibrid bulgăresc „Precos F1”, care are tendinţa de a face fructe cu vârful mai proeminent, indiferent dacă au fost sau nu stimulate. Ceea ce ar fi trebuit să fie un dezavantaj comercial, s-a transformat în anii din urmă, într-un avantaj. În acest fel, consumatorii diferenţiază tomatele produse în România de cele importate, determinându-i pe cultivatori să-l folosească în continuare.
În al doilea rând, acest hibrid, după cum arată şi denumirea lui, este unul dintre cei mai timpurii. Având şi un preţ mai accesibil, unii cultivatori îl preferă în locul altor hibrizi olandezi sau israelieni, mai „arătoşi”, dar mai scumpi, unii dintre aceştia ajungând şi la 0,35 lei o sămânţă.
În aceste condiţii, ne întrebăm dacă nu cumva producătorii noştri autohtoni, care din păcate nici nu sunt prea mulţi, nu au deranjat unele interese ale unor importatori. Mai ales că acel canal TV aparţine unor firme interesate în importul de tomate.
În altă ordine de idei, în procesul de polenizare şi fecundare are loc o biosinteză accelerată a hormonilor naturali de creştere. La rândul lor, fructele cresc pe baza conţinutului de auxine endogene care sunt sintetizate în zona seminţelor. Auxinele sunt compuşi naturali, fiziologic polivalenţi, care, în doze extrem de reduse, direct sau indirect, pot afecta atât creşterea, cât şi dezvoltarea plantelor, formarea organelor vegetative şi generative. Factorii climatici, lumina şi temperatura, influenţează activitatea enzimatică, biosinteza auxinelor. De aceea, în condiţii precare de lumină şi temperatură, specifice culturilor extratimpurii şi timpurii de legume, în sere şi în solarii, este necesară folosirea unor regulatori de creştere cu acţiune pozitivă asupra procesului de „legare” a fructelor. De asemenea, auxinele controlează şi creşterea fructelor. În lipsa acestora, multe din primele fructe de tomate nu cresc, rămân mici, fiind aşa-numitele fructe „meiate”.
Aplicarea unor biostimulatori, de regulă pe bază de 2,4 D (un compus fenoxiclorinat, o auxină sintetică, din clasa regulatorilor de creştere a plantelor), determină formarea unui „mucron” în partea apicală a fructelor, datorită probabil unui dezechilibru între compuşii auxinici concentraţi în zona apicală şi factorii de mediu (temperatură, asigurare cu apă şi elemente nutritive, etc.). Pentru unii hibrizi însă, cum ar fi Precos F1, acest fenomen ia o amploare nedorită (foto 1). Un alt aspect nedorit care apare la aplicarea produselor pe bază de 2,4 D, îl constituie fructele cu goluri (foto 2), posibil o expresie a modificării raportului dintre substanţele stimulatoare şi cele inhibitoare. Un alt efect negativ îl constituie fructele deformate (foto 3), a căror număr creşte în cazul stimulării cu produsele menţionate cu deosebire la hibrizii partenocarpici de tomate, datorită aceloraşi cauze.
Deci, deformările respective nu reprezintă o proliferare haotică, necontrolată, de celule, ca urmare a aplicării regulatorilor de fructificare. De fapt, formele respective ale fructelor sunt o rezultantă a efectului de stimulare şi a condiţiilor nefavorabile de mediu. Atunci când temperatura, lumina, apa şi hrana sunt optime, fenomenele sunt mai puţin evidente sau chiar lipsesc.
Referindu-ne la produsul 2,4 D, este adevărat că în ţara noastră este folosit de fapt ca erbicid sub diferite denumiri, în funcţie de producător, comerciant sau compoziţie, astfel: 2,4 D SARE DIMETILAMINĂ TIP 600, 2,4 D SDMA RV, AGROXONE, BUTOXONE M 40, DICOPUR D, DICOPUR M, DICOTEX 40 LICHID, DMA-ATUL 600 SL, DMA 6, DMA CIG 600 SL, DUPLOSAN KV, ESTERON 60, MATON, OLTEST, SDMA 80 PS, SDMA SUPER, ACEDIN SUPER 40 CS, ARIL SUPER SL, BUCTRIL UNIVERSAL, ICEDIN SUPER RV, OLTIDIN SUPER, OLTISAN M, PREMIANT, RADICAL SUPER 40 CS, RIVAL FORTE 60 PS, etc. Aceste produse conţin fie forma acidă, fie sarea acidului respectiv, fie amestecuri, fie esteri. Cantitatea de produs recomandată variază între 0,6 şi 3,0 l/ ha şi este încadrat la grupa a III-a de toxicitate. Amintim că acest produs, care controlează buruienile dicotiledonate, a fost descoperit în timpul celui de al II-lea război mondial, de o echipă britanică de la renumita Staţiune de Cercetare Experimentală Agricolă Rothamsted, condusă de Judah Hirsch Quastel. Pus în vânzare în anul 1946, a devenit primul erbicid selectiv de succes care distruge buruienile din culturile de grâu, porumb, orez şi alte culturi cerealiere similare. Acest erbicid este al treilea, cel mai răspândit din America de Nord şi cel mai folosit în lume în general.
În acelaşi timp, mai există avizat în România şi un stimulator de creştere pentru sfecla de zahăr sub denumirea de ASFAC 4, şi care conţine acid 4-clor-2-sulfonamido-fenoxiacetic 1,4 %. Concentraţia recomandată este de 0,02-0,025 kg s.a. / t sămânţă sau 0,025 kg/ ha/ tratament în vegetaţie.
Iată cum, conform principiului lui Paracelsus că… „totul este otravă şi nimic nu e otravă, depinde doar de cantitate”, 2,4-D aplicat în concentraţie foarte mică, devine biostimulator.
Având în vedere concentraţia extrem de redusă în care se foloseşte pentru îmbunătăţirea ratei de legare a florilor (de regulă 0,01 g/ litru) produsul 2,4-D nu reprezintă un pericol pentru consumatori. În urma nenumăratelor teste de toxicitate efectuate, nu s-a constatat, la doze moderate, efecte asupra reproducţiei la şobolani, efecte mutagenice şi carcinogenice. În august 2007, Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite (USEPA) a afirmat că datele existente până în prezent nu duc la concluzia unei legături dintre cancerul uman şi expunerea la 2,4 D, reavizând folosirea în continuare a acestuia.
Din diferite motive, care ţin şi de efectele nedorite asupra plantelor şi fructelor, produsul a fost scos din uz în unele ţări şi oficial, ca biostimulator sub formă de 2,4 D, şi în România. Credem că în scurt timp, puţinii cultivatori de tomate de la noi care mai folosesc 2,4-D ca stimulent al fructificării, vor renunţa. Cu atât mai mult, cu cât există un produs românesc, Tomatostim, avizat ca stimulator de fructificare şi care nu ridică astfel de probleme. Aş mai aminti aici faptul, extrem de pozitiv, că în serele din România, atâtea câte au mai rămas, nu se mai folosesc stimulenţi chimici pentru fructificare, ci bondari, realizându-se în acest fel o polenizare naturală suplimentară (foto 4) mult mai eficace, mai eficientă şi mai prietenoasă faţă de mediu şi consumatori.

COSTREIUL – buruiana problemă din culturile de porumb şi floarea-soarelui

Pentru agricultorii din România COSTREIUL (Sorghum halepense) ca specie, intră în categoria “buruiană problemă” şi, prin urmare, trebuie tratată ca atare. Deşi fermierii fac eforturi mari pentru controlarea costreiului, datorită sistemelor de lucru eterogene şi chiar neprofesioniste în anumite situaţii, această buruiană produce pagube însemnate, mai ales în culturile de porumb.

Dimensiunile pagubelor provocate culturilor de floarea-soarelui şi mai ales porumb sunt foarte eterogene, iar ceea ce este cel mai important este faptul că aceste pagube sunt irecuperabile pentru anul de cultură la care se face referinţă.

Condiţiile climatice particulare fiecărui an, precum şi lucrările solului, creează diferite premise de manifestare a îmburuienării cu costrei, astfel încât trebuie să interpretăm în mod durabil combaterea sa.

Costreiul în cultura porumbului

Porumbul, dintre toate culturile de primăvară, este cel mai sensibil la îmburuienarea cu costrei.

După cum este binecunoscut, sensibilitatea maximă a porumbului la îmburuienare se manifestă în primele faze de vegetaţie, când după răsărire porumbul are o creştere a organelor aeriene mai încetinită, datorită formării sistemului radicular, situaţie care permite buruienilor să se dezvolte excesiv.

În acest an, datorită rezervelor de apă din sol acumulate în timpul iernii şi a temperaturilor ridicate din primăvară, costreiul are premise foarte bune de manifestare, aşa că presiunea produsă de această buruiană este deosebit de mare.

În aceste condiţii, este foarte important ca evoluţia culturii să fie urmărită îndeaproape şi să se stabilească pentru fiecare solă în parte gradul de infestare şi momentul optim de intervenţie.

Pentru cultura porumbului, singura modalitate cu adevărat eficientă în vederea controlării costreiului, este utilizarea erbicidelor cu grad ridicat de selectivitate pentru porumb şi cu acţiune agresivă asupra costreiului. Aceste erbicide fac parte din grupa sulfonilurea – erbicide sistemice care asigură un grad ridicat de combatere şi toleranţă ridicată asupra culturii. Compania Procera Agrochemicals România, produce şi comercializează erbicidul SPRINT, erbicid antigramineic pe bază de nicosulfuron, omologat pentru cultura porumbului în doză de 45 – 80 g/ha.

Pentru controlul eficient al costreiului, vă oferim câteva recomandări de aplicare a erbicidului SPRINT:

• condiţiile climatice: NU se efectuează tratamentul în condiţii de stres hidric şi termic!
• cultura de porumb: tratamentul se poate aplica numai până în faza în care porumbul are 7-8 frunze!
• costreiul: înălţimea plantelor de costrei trebuie să fie de 10-20 cm!
• adjuvant: pentru a îmbunătăţi absorbţia erbicidului, se recomandă aplicarea împreună cu adjuvantul KINETIC (50 ml/ha)!
• tank mix: se poate aplica împreună cu alte produse fitosanitare, dar numai cu respectarea recomandărilor şi numai după efectuarea testelor de compatibilitate!
• lucrări mecanice: NU se intervine asupra culturii cu lucrări de prăşit decât după 14 – 20 de zile de la tratament!

Costreiul în cultura de floarea-soarelui

Deşi floarea-soarelui este o cultură care luptă bine cu buruienile, datorită caracteristicilor morfologice şi fiziologice, în ceea ce priveşte costreiul, cultura poate suferi daune importante, chiar cu pierderi de peste 50% din recoltă.

Aşa cum am menţionat şi la cultura porumbului, combaterea costreiului trebuie făcută cu produse sistemice agresive pentru buruiană şi selective pentru cultura de floarea-soarelui.

Contextul actual de infestare cu costrei a culturilor de floarea-soarelui poate fi uşor defavorabil culturii de floarea-soarelui în comparaţie cu porumbul, deoarece se poate interpreta că floarea-soarelui urmează într-un asolament normal, în principiu după porumb, şi ca atare există premisa de a avea un grad mai ridicat de infestare cu costrei.

Compania Procera Agrochemicals România produce şi comercializează erbicidul PROSPER, erbicid sistemic pe bază de quizalofop-P-etil, cu acţiune sigură în combaterea costreiului din culturile de floarea-soarelui.

Pentru controlul eficient al costreiului din cultura de floarea-soarelui, erbicidul PROSPER trebuie aplicat având în vedere următoarele recomandări:

• condiţiile climatice: NU se efectuează tratamentul în condiţii de stres hidric şi termic!
• doza: 0,7 – 0,9 l/ha funcţie de gradul de îmburuienare şi stadiul de dezvoltare a costreiului!
• cultura de floarea-soarelui: Se poate aplica tratamentul până în momentul când floarea-soarelui are 6-8 frunze!
• costreiul: înălţimea plantelor de costrei trebuie să fie de 10-20 cm!
• tank mix: se poate aplica împreună cu alte produse fitosanitare, dar numai cu respectarea recomandărilor şi numai după efectuarea testelor de compatibilitate!
• lucrări mecanice: NU se intervine asupra culturii cu lucrări de prăşit decât după 14 – 20 de zile de la tratament!